Papa Francisc: Milostivirea este modul de viață
03.06.2016, Vatican (Catholica) - A fi milostiv, în special pentru un preot, nu înseamnă a face acte izolate de milostivire. A fi milostiv nu este un mod de viață ci modul de viață. Nu există altă cale pentru un preot. Afirmațiile au fost făcute la a treia meditație oferită de Papa Francisc în după-amiaza zilei de ieri, cu titlul „Bunul miros al lui Cristos și lumina milostivirii Sale”, pentru Jubileul Preoților și Seminariștilor (1-3 iunie). Meditația susținută în Bazilica San Paolo fuori le mura de la 4PM a fost parte a reculegerii cu tema „Bunul Păstor: Preotul ca ministru al milostivirii și compasiunii, aproape de oamenii săi și slujitor al tuturor”. Meditațiile anterioare au fost oferite de Pontif tot joi, 2 iunie, de la 10AM în Bazilica San Giovanni in Laterano, iar de la 12.00 în Bazilica Santa Maria Maggiore.
În ampla meditație, care a fost și reflexivă și practică, Pontiful a vorbit despre fațetele milostivirii lui Isus, după cum se văd ele în Evanghelii, în special în pasajul cu femeia prinsă în adulter. A subliniat că fiecare dintre noi suntem săraci în nevoie de milostivire. „În Biserică avem și am avut mereu păcatele și eșecurile noastre. Dar când vine vorba de slujirea săracilor prin faptele de milostivire, ca Biserică am urmat mereu impulsurile Duhului Sfânt. Sfinții noștri au făcut aceasta în moduri chiar creative și eficiente. Iubirea pentru săraci a fost semnul, lumina care a atras oamenii să dea slavă Tatălui.”
Papa i-a îndemnat pe viitorii preoți să învețe din zilele de seminar să aibă inimă de tată. „A vedea nevoile și a da imediat ajutor, și, mai mult, a anticipa acele nevoi: acesta este semnul distinct al unei priviri paterne”, a spus el. „Privirea preotului ne face să vedem oamenii cu ochii milostivirii. Trebuie să se învețe din seminar și trebuie să îmbogățească toate planurile și proiectele noastre pastorale. Dorim și îi cerem Domnului să ne dea o privire capabilă să discearnă semnele timpului, care știe de ce fapte ale milei au nevoie oamenii de astăzi pentru a-l simți și savura pe Dumnezeul istoriei care umblă în mijlocul lor.”
Vorbind despre Sacramentul Spovezii, Papa Francisc a amintit preoților că sunt semne și instrumente. Ca semne trebuie să fie eficiente și atractive, adică invitând oamenii la întâlnirea cu Dumnezeu prin Spovadă. De asemenea le-a subliniat că un semn nu trimite spre sine însuși, ci dincolo de el. În fine, le-a mai cerut preoților să fie disponibili. „În țara mea era un mare confesor, pr. Cullen. El stătea în confesional și făcea una din două: sau repara mingi de fotbal uzate, pentru copiii din zonă, sau răsfoia un mare dicționar chinez. Obișnuia să spună că atunci când lumea îl vedea făcând lucruri atât de inutile, precum să repare mingi vechi de fotbal sau să stăpânească chineza, se gândeau: ‘Mă voi duce și voi vorbi cu acest preot, din moment ce evident nu are multe de făcut!’ Era disponibil pentru ceea ce era esențial. S-a descotorosit de obstacolele care îl puteau face să pară mereu ocupat și serios.”
Papa a oferit și unele sfaturi practice preoților, în postura lor de confesori: să nu arate niciodată ca un birocrat sau judecător; respectiv să nu fie curioși. În fine, i-a îndemnat să creeze o „cultură a milostivirii”. „Odată ce începem, simțim imediat că Duhul Sfânt ne dă energie și susținere în aceste lucrări. O face folosind semnele și instrumentele pe care le dorește, chiar dacă uneori ele nu par a fi cele mai potrivite.”

