Doi noi sfinți: Maria Elisabeta Hesselblad și Stanislau Papczyński
05.06.2016, Vatican (Catholica) - Astăzi, 5 iunie 2016, în Piața San Pietro a avut loc canonizarea a doi Fericiți, deveniți astfel Sfinți: suedeză Maria Elisabeta Hesselblad și polonezul Stanislau Papczyński, ambii fondatori de ordine. Redacția română a Radio Vatican a publicat astăzi două scurte portrete ale acestor noi sfinți. (Un alt material a apărut pe Ercis.ro, traducere de pe L’Osservatore Romano. Biografiile au fost integrate pe SfintiCatolici.ro.)
Sfânta Maria Elisabeta Hesselblad, călugăriță, a fondat Ordinul „Preasfântul Mântuitor al Sfintei Brigita”. Născută la Fåglavik, în Suedia, la 4 iunie 1870, Maria Elisabeta Hesselblad a murit la Roma, în data de 24 aprilie 1957, fiind beatificată în Piața Sfântul Petru, de Papa Ioan Paul al II-lea, la 9 aprilie 2000. Născută într-o familie luterană, Maria Elisabeta a început să perceapă încă de mică suferința fracturii dintre Biserici, ajungând să se roage pentru a găsi „adevăratul Staul” despre care citise în Evanghelie.
Plecând în Statele Unite în căutarea unui loc de muncă, s-a îmbolnăvit imediat după debarcare și, odată vindecată, a început să se dedice îngrijirii bolnavilor, potrivit unei promisiuni făcute în timpul bolii. A lucrat ca infirmieră la Spitalul Roosvelt din New York. Călăuzită spiritual de preotul iezuit Hagen, Maria Elisabeta a cercetat profund doctrina catolică, succesiv primind Sacramentul Botezului, la 15 august 1902. Un an mai târziu a ajuns la Roma și, vizitând casa în care a trăit sfânta Brigita a Suediei, a înțeles unde avea să își continue opera. Primită în mijlocul călugărițelor carmelite care, la acea vreme, aveau în custodie casa Sfintei Brigita și, cu permisiunea Papei Pius al X-a, a îmbrăcat veșmântul ordinului călugăresc fondat de Sfânta Brigita. Și-a dedicat tot restul existenței pământești restabilirii ordinului brigitinelor. De asemenea, în perioada celui de-al doilea război mondial s-a implicat cu fervoare în misiunea adăpostire a evreilor persecutați.
Sfântul Stanislau Papczyński, pe numele său de botez Jan, s-a născut la 18 mai 1631 în localitatea Podegrodzie, din districtul Nowy Sącz, în Polonia. A intrat în Congregația călugărilor piariști luându-și numele Stanislau al lui Isus-Maria, fiind apoi sfințit preot. Angajamentul său față de o mai mare respectare a regulii ordinului a dus la instaurarea unor conflicte, situație în urma căreia Stanislau a demisionat pentru a evita ulterioare neînțelegeri. În anul 1670, preotul Stanislau a făcut un act de încredințare totală Domnului și Sfintei Fecioare Maria, promițând să se ocupe de răspândirea cultului lor prin fondarea Congregației preoților mariani cu numele de Neprihănita Zămislire a Sfintei Fecioare Maria.
Pr. Stanislau a propus ideea sa de viață călugărească unui grup de călugări eremiți care trăia în zonă. Ordinul, ultimul de clerici regulari din istoria Bisericii, a primit aprobarea pontificală în septembrie 1699. Printre particularitățile sale, pe lângă apărarea Neprihănitei Zămisliri, se regăseau rugăciunea pentru sufletele din Purgator și catehizarea agricultorilor slab instruiți din punct de vedere religios. Într-una din scrisorile sale, Sfântul Stanislau spunea că „două sunt calitățile prin care se împodobesc și strălucesc sfintele institute călugărești: virtuțile și educația”. Sfântul Stanislau a murit la 17 septembrie 1701, într-un mic convent adiacent bisericii Cenaclul Domnului din localitatea Góra Kalwaria, unde a fost înmormântat. Părintele Stanislau Papczyński a fost beatificat la 16 septembrie 2007.
Imagini
