Papa Francisc: Foamea ajunge să fie folosită ca armă

14.06.2016, Roma (Catholica) - Papa Francisc a făcut ieri prima sa vizită la sediul din Roma al organizației Națiunilor Unite care se luptă cu foametea: Programul Alimentar Mondial (PAM). Cu această ocazie a făcut apel ca să se recunoască în cei care suferă de sărăcie și foame mai mult decât numere din statistici. „Trăim într-o lume interconectată, marcată de comunicarea instantanee”, a spus Pontiful, subliniind că tehnologiile din sfera comunicațiilor, „punându-ne față în față cu numeroase situații tragice, pot ajuta și au ajutat la a mobiliza răspunsurile de compasiune și solidaritate”.

„Totuși, în mod paradoxal, această apropiere aparentă creată de magistrala informațională pare să se rupă. […] Suntem bombardați de atâtea imagini în care vedem durerea, dar nu o atingem; auzim plânsete, dar nu mângâiem pe nimeni; vedem sete dar nu o potolim. Toate acele vieți umane se transformă într-un alt material de știri. În timp ce titlurile de știri se pot schimba, durerea, foamea și setea rămân; nu dispar.” Sfântul Părinte a lăudat rolul pe care organizații precum PAM îl joacă în această realitate, spunând că „nu putem să ne mulțumim cu faptul că suntem conștienți de problemele cu care se confruntă mulți dintre frații și surorile noastre. Nu ajunge să oferim reflecții largi sau să ne angajăm în discuții fără sfârșit, repetând constant lucruri pe care le știe toată lumea. Trebuie să ‘de-naturalizăm’ sărăcia extremă, să încetăm să o vedem ca o statistică și nu ca o realitate. De ce? Deoarece sărăcia are o față! Are fața unui copil; are fața unei familii; are fața unor oameni, tineri și bătrâni.”

Sărăcia nu este ceva natural, rezultatul unei „sorți oarbe”, fără remediu, a subliniat Papa. Dacă „foamea”, „alimentele” și „violența” sunt doar concepte, a avertizat mai apoi, dacă nu vedem că cei care suferă sunt oameni, „riscăm să birocratizăm suferința altora. Birocrația flutură hârtii; compasiunea lucrează cu oamenii.” În acest sens „avem multe de făcut”. „Pe lângă tot ceea ce s-a făcut, trebuie să lucrăm pentru ‘de-naturalizarea’ și ‘de-birocratizarea’ sărăciei și foamei fraților și surorilor noastre.” A vorbit despre acceptarea neinformată privind lipsa de hrană, dar și despre ușurința cu care se pot transporta arme, dar alimentele ajung mai greu la cei ce au nevoie de ele.

„Faptul că astăzi, intrați bine în secolul XXI, atâția oameni suferă de flagelul lipsei de alimente se datorează unei distribuiri egoiste și greșite a resurselor”, a spus el. „Pământul, abuzat și exploatat, continuă în multe părți ale lumii să aducă rod, oferind ce are mai bun. Fețele celor înfometați ne amintesc că i-am zădărnicit planurile. Am transformat un dar cu o destinație universală într-un privilegiu de care se bucură doar câțiva. Am făcut din roadele pământului, un dar pentru umanitate, beneficii pentru câțiva aleși, astfel întărind excluderea.”

Papa a deplâns în mod special foametea din zonele de război și de conflict, semnalând un „straniu paradox”: „Acolo unde formele de ajutor și proiectele de dezvoltare sunt obstrucționate de decizii politice de neînțeles, de viziuni ideologice părtinitoare și de barierele unor obiceiuri impenetrabile, (comerțul cu) arme este nestânjenit. Nu contează de unde vin armele: ele circulă cu nerușinare și cu o libertate aproape absolută în multe părți ale lumii. Drept urmare, războaiele sunt hrănite, dar nu persoanele. În unele cazuri, foamea este folosită ca armă de război. Totalul morților crește deoarece numărul celor morți de foame și de sete se adaugă victimelor de pe câmpul de luptă și victimelor civile din conflicte și atacuri.”

Conștiințele sunt anesteziate, a subliniat Papa, și este „urgentă debirocratizarea a orice blochează proiectele de asistare umanitară”. Sfântul Părinte a asigurat de sprijinul Bisericii în lupta împotriva foamei, spunând că omenirea trebuie să răspundă la această nevoie. „‘Am fost flămând și mi-ați dat să mănânc; am fost însetat și mi-ați dat să beau.’ Aceste cuvinte reprezintă una dintre axiomele creștinismului. Independent de crezuri și de convingeri, ele pot servi ca regulă de aur pentru popoarele noastre”, a spus Pontiful. „Un popor își joacă soarta după abilitatea de a răspunde la foamea și setea semenilor. După această capacitate de a-i ajuta pe cei înfometați și însetați putem măsura pulsul umanității noastre.”