Garlando Lentini: Un sfânt la Palermo. Iacob Cusmano
20.06.2016, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut de curând cartea Un sfânt la Palermo. Iacob Cusmano, scrisă de Garlando Lentini și tradusă în limba română de pr. dr. Felician Tiba. Cartea apare în colecția „Viețile sfinților”, în format 14×20, are 558 de pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 35 lei.
Fericitul Iacob Cusmano s-a născut la Palermo, în ziua de 15 martie 1834, din părinții Iacob și Magdalena. La vârsta de trei ani rămâne fără mamă, iar sora mai mare, Vincențina, deși avea abia doisprezece ani, prea și rolul de mamă pentru frații mai mici. Încă din copilărie, educat bine de către tată, ca și de sora sa mai mare, Iacob se deprinde cu practica rugăciunii asidue și cu asistența celor nevoiași. Arată o grijă deosebită față de săraci, în persoana cărora îl vedea pe Isus însuși.
Între anii 1841 și 1851 urmează Colegiul Massimo, o școală părinților iezuiți, la care, la un moment dat își și exprimă dorința de a intra. Terminând studiile școlii iezuite, în anul 1851 s-a înscris la Facultatea de Medicină în cadrul Universității din Palermo. Un an mai târziu rămâne și fără tată. În anul 1855, la vârsta de 21 de ani obține diploma de licență în Medicină, cu specializarea Chirurgie. Nu profesează medicina la Palermo, deși ar fi putut să o facă, ci începe o muncă asiduă de îngrijire a bolnavilor și a săracilor, în localitatea San Giuseppe Jato, unde se retrăsese alături de ceilalți frați, imediat după moartea tatălui.
Săracii încep să-l preocupe mai mult decât s-ar fi preocupat de sine. Pe acest fundal simte chemarea lui Dumnezeu la a deveni preot, ceea ce se întâmplă în anul 1860. Este numit colaborator la biserica „Cei Patruzeci de Sfinți Martiri”, de unde începe o profundă campanie de întrajutorare a celor bolnavi și săraci. În timp ce se afla în casa prietenului său, Michele De Franchis a observat cum acesta, înainte să se apuce să mănânce, lua din hrana de pe masă o mică parte pe care o punea deoparte pentru cei săraci. Gestul l-a marcat atât de mult, încât, în anul 1867, a pus bazele operei „Bucățica Săracului”, o operă de caritate care se ocupa cu strângerea de alimente și îmbrăcăminte și distribuirea lor persoanelor sărace.
În anul 1880, după multe încercări, fondează la Palermo comunitatea Surorile Săracilor, printre primele canditate fiind și sora sa mai mare, Vincețina. Treptat, opera continuă să crească, construindu-se noi case și deschizându-și brațele pentru a primi noi și noi bolnavi și nevoiași. În consecință, în anul 1884 fondează și latura masculină a Slujitoarelor Săracilor, Frații Slujitori ai Săracilor. Din cauza multor responsabilități, a efortului de multe ori supraomenesc, problemele legate de sănătate se acutizează, devenind din ce în ce mai profunde. Într-o astfel de situație, în anul 1888, fondează o ultimă asociație caritativă, numită „Asociația Doamnelor de Caritate pentru Bucățica Săracului”, după care, la puțin timp, câteva săptămâni, moare, fiind depus în conventul „Sfântul Marcu” și astăzi vizitat de foarte mulți pelerini. A fost declarat fericit de către sfântul papă Ioan Paul al II-lea, în ziua de 30 octombrie 1983.
Apariția vieții Fericitului Iacob Cusmano în limba română este un omagiu adus, nu doar Fondatorului „Slujitoarele Săracilor”, ci și un imbold în a depăși momentele dificile prin care trece astăzi țara, legate mai ales de problema consumismului. Acolo unde se cumpără din abundență, fără a fi siguri că putem consuma totul, Fericitul Iacob ne îndeamnă să punem deoparte și pentru săraci, în care este prezent însuși Cristos. Mulțumim tuturor celor care au făcut posibilă traducerea și publicare cărții și implorăm de la Fericitul Iacob Cusmano, binecuvântare și haruri îmbelșugate. (Surorile Slujitoarele Săracilor)
Imagini
