Pr. Korom Imre: Situația evreilor din Europa sub pontificatul Papei Pius al XII-lea
21.06.2016, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut de curând cartea Situația evreilor din Europa sub pontificatul Papei Pius al XII-lea, scrisă de pr. Korom Imre, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic „Incarnatae Sapientiae” din Alba Iulia, și tradusă în limba română de Kovács Mihai. Cartea apare în colecția „Magistra vitae”, în format 14×20, are 176 de pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei. Pr. Imre își prezintă cartea astfel:
Mulți au atacat și continuă să atace Biserica Catolică. De cincizeci de ani, de la începutul anilor ’60, rolul Bisericii în cel de-al doilea război mondial a devenit unul dintre subiectele preferate ale presei liberale din Europa și America. Liderii Bisericii au fost acuzați de multe lucruri, dar probabil cea mai gravă acuzație a fost cea conform căreia Vaticanul a închis ochii la exterminarea evreilor din Europa, deoarece Papa de atunci, Pius al XII-lea, avea o relație amicală cu Germania nazistă și cu conducătorul său, Adolf Hitler. Este clar pentru orice creștin, sau chiar și pentru un necreștin de bună-credință, că această afirmație nu este adevărată, e doar o calomnie, dar, din păcate, trăim într-o lume în care oamenii de bună-credință nu formează majoritatea și în care o știre apărută în presă este cu atât mai senzațională cu cât instituția pe care o atacă și încearcă să o discrediteze este mai serioasă.
Urmărirea acestor evenimente m-a impulsionat să aprofundez subiectul, deoarece există prea puține scrieri sau studii în limba română care abordează această chestiune; în Occident există foarte multe, dar, din păcate, nu toate recunosc eforturile incontestabile depuse de Sfântul Scaun pentru împiedicarea declanșării celui de-al Doilea Război Mondial și pentru salvarea evreilor. Și acest lucru arată că de multe ori nu apelăm suficient la tehnologie, nu ne facem auziți, deși am avea multe lucruri de spus întregii lumi. Mulți au abordat acest subiect la modul general – astfel, există o mulțime de surse; detaliile subiectului sunt însă departe de a fi epuizate, deoarece cele mai credibile izvoare se află în Arhivele Vaticanului, iar prelucrarea acestora necesită mult timp și energie. Am încercat să grupez cărțile, studiile și articolele pe care le-am avut la dispoziție, astfel încât cei care vor citi această lucrare să își formeze o imagine de ansamblu asupra comunității evreiești din Europa primei jumătăți a secolului al XX-lea, cu privire specială asupra rolului politic și social al evreilor din Ungaria și România, respectiv Transilvania.
Biserica Catolică a avut un rol-cheie în viețile evreilor din Europa, mai ales în salvarea lor în timpul ororilor celui de-al Doilea Război Mondial. Am enumerat fapte, prezentând acțiunea salvatoare de mare amploare pe care a desfășurat-o Biserica Catolică sub îndrumarea liderului său, Papa Pius al XII-lea, mai ales prin intermediul nunțiaturilor, dar și prin inițiative individuale. Am împărțit această carte în cinci capitole. În primul am prezentat chestiunea evreiască în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe care istoriografia îl numește și secolul emancipării și al integrării sociale, din punctul de vedere al evreilor. De acest prim capitol se leagă cercetarea vieții comunităților evreiești din Ungaria și România. Am prezentat pe scurt situația evreilor din Ungaria și România, mai ales a celor din Transilvania, oprindu-mă asupra discursului de protest susținut la Cluj de Episcopul Márton Áron, prin care prelatul a încercat să împiedice deportarea evreilor transilvăneni. Am abordat cauzele izbucnirii celui de-al doilea război mondial, relevând diferența dintre creștinism și ideologia nazistă, respectiv prigonirea Bisericii în Germania lui Hitler.
În următorul capitol m-am oprit asupra vieții și activității pontificale a marelui Papă Pius al XII-lea, prezentând eforturile de pacificare pe care le-a făcut Eugenio Pacelli, mai întâi ca diplomat al Sfântului Scaun, apoi în calitate de cap al Bisericii universale. Ultima parte a cărții prezintă anii de după moartea Papei Pius al XII-lea și combate atacurile lansate la adresa sa în legătură cu rolul său în război, prezentat în mod mai mult sau mai puțin obiectiv. Această carte vrea să fie un semn al respectului și prețuirii mele față de cei care au ajutat din iubire creștinească și al memoriei celor salvați care nu au uitat, și-au amintit, își amintesc cu recunoștință de cei care i-au salvat.

