Pr. Pizzaballa îi succedă Patriarhului latin Twal al Ierusalimului

28.06.2016, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a acceptat vineri cererea de retragere a Patriarhului latin al Ierusalimului, Fouad Twal, care a atins limita de vârstă de 75 de ani în octombrie anul trecut. Astfel Pontiful l-a numit pe fostul custode al Țării Sfinte, pr. Pierbattista Pizzaballa, franciscan, ca succesor al lui. Pr. Pizzaballa, de 51 de ani, va primi consacrarea episcopală pe 10 septembrie, în orașul italian Bergamo.

Născut în Cologno al Serio, Italia, în 1965, Pierbattista Pizzaballa și-a depus voturile religioase în 1989, fiind hirotonit preot în 1990. Are licența în teologie la Universitatea Pontificală Antonianum din Roma, terminându-și studiile la Institutul Studium Biblicum Franciscanum din Ierusalim. A slujit apoi ca profesor de ebraică biblică la Facultatea Franciscană de Științe Biblice și Arheologice din Ierusalim. A început să lucreze la Custodia Țării Sfinte în 1999, iar în 2001 a fost numit guardian al Conventului Ss Simeon și Ana din Ierusalim. A slujit ca Vicar patriarhal între 2003 și 2008. A fost numit apoi Custode al Țării Sfinte și guardian al Muntelui Zion în 2004, până în aprilie a.c. Patriarhia latină de Ierusalim deservește circa 293.000 de catolici, cu ajutorul a 46 de preoți, 9 diaconi permanenți și 1.612 persoane consacrate.

Într-un interviu apărut pe situl Patriarhiei latine a Ierusalimului, pr. Pizzaballa spune că a primit numirea cu mare uimire. „Credeam că cel puțin pentru o vreme voi sta departe de Țara Sfântă. Dar spre surprinderea mea am fost chemat înapoi, să slujesc bogata și dinamica Patriarhie latină.” Întrebat ce ar transmite comunității credincioșilor încredințați acum lui, noul administrator apostolic a spus: „Speranță, credință, curaj. Dorim să privim spre viitorul Bisericii noastre cu încredere și cu speranță, siguri că Domnul ne susține și ne însoțește. Trebuie și putem să fim o Biserică ce intră în dialog cu toți într-o Țară sfâșiată de diviziuni de tot felul. Temerile noastre nu trebuie să devină unitatea după care să se măsoare viața Bisericii. În schimb dorim să privim partea noastră din Biserică cu ochii Duhului, capabili să vedem viața și să o zidim chiar și în cele mai dificile situații. Dumnezeu are nevoie de instrumente slabe ca noi, deoarece măreția iubirii Sale se manifestă prin noi. Biserica, Biserica noastră, trebuie să meargă ‘dincolo’, să privească mai ‘departe’, să dea mărturie despre faptul că este a lui Isus.”