Papa Francisc: Milostivirea fără fapte este moartă
30.06.2016, Vatican (Catholica) - În audiența sa generală jubiliară din luna iunie, Papa Francisc s-a concentrat pe faptele de milostivire și pe punerea lor în practică. „Milostivirea fără fapte este moartă”, a spus Pontiful joi, 30 iunie 2016, parafrazându-l pe Sf. Iacob. „Ceea ce face vie milostivirea este dinamismul său constant pentru a merge în întâmpinarea nevoilor și necesităților celor care sunt în necaz spiritual și material. Milostivirea are ochi pentru a vedea, urechi pentru a asculta, mâini pentru a ridica.”
Sfântul Părinte i-a încurajat pe pelerini să facă „o serioasă cercetare a cugetului”, spunându-le să nu uite niciodată că „milostivirea nu este un cuvânt abstract, ci este un stil de viață”. „Eu aleg să trăiesc ca milostiv sau aleg să trăiesc ca nemilostiv. Una este a vorbi despre milostivire, alta este a trăi milostivirea”. Papa le-a vorbit miilor de pelerini reuniți în Piața San Pietro pentru a opta sa audiență generală jubiliară. Acestea sunt ținute în mod obișnuit sâmbăta, o dată pe lună, pe durata Anului Sfânt al Milostivirii, dar cea din luna iunie a fost mutată pe joia aceasta; în luna iulie Pontiful își va suspenda activitățile publice.
Papa a arătat că nu trece o zi fără să întâlnim numeroasele nevoi ale persoanelor „mai sărace și mai încercate”. „Ne este cerută acea atenție deosebită care ne face să ne dăm seama de starea de suferință și nevoie în care se află atâția frați și surori. Uneori trecem prin fața situațiilor de sărăcie dramatică și pare că nu ne ating; totul continuă ca și cum n-ar fi nimic, într-o indiferență care la urmă ne face ipocriți și, fără să ne dăm seama, ajunge într-o formă de letargie spirituală care face sufletul insensibil și viața sterilă. Oamenii care trec, care merg înainte în viață fără să-și dea seama de necesitățile celorlalți, fără a vedea atâtea nevoi spirituale și materiale, sunt oameni care trec fără a trăi, sunt oameni care nu folosesc altora.”
„Învățătura lui Isus pe care am ascultat-o nu permite căi de scăpare: ‘Mi-a fost foame și mi-ați dat să mănânc; mi-a fost sete și mi-ați dat să beau; am fost gol, refugiat, bolnav, în închisoare și m-ați asistat’. Nu se poate tergiversa în fața unei persoane căreia îi este foame: trebuie să i se dea să mănânce. Isus ne spune aceasta! Faptele de milostenie nu sunt teme teoretice, ci sunt mărturii concrete. Obligă să ne suflecăm mânecile pentru a alina suferința.”
Pontiful i-a încurajat pe pelerini să dea spațiu „fanteziei carității” pentru găsirea de noi căi pentru a veni în întâmpinarea nevoilor celor săraci din punct de vedere spiritual și material, într-o lume tot mai globalizată. „Ni se cere să rămânem vigilenți ca santinelele, pentru ca să nu se întâmple ca, în fața sărăciilor produse de cultura bunăstării, privirea creștinilor să slăbească și să devină incapabilă să privească la esențial – a-l privi pe Isus, a-l privi pe Isus în cel înfometat, în cel închis, în cel bolnav, în cel gol, în cel care nu are loc de muncă și trebuie să ducă înainte o familie.”
„A-l privi pe Isus în acești frați și surori ai noștri; a-l privi pe Isus în cel care este singur, trist, în cel care greșește și are nevoie de sfat, în cel care are nevoie să se meargă cu el în tăcere pentru ca să se simtă în companie. Acestea sunt faptele pe care Isus ni le cere! A-l privi pe Isus în ei, în acești oameni. De ce? Pentru că astfel Isus mă privește pe mine, ne privește pe noi toți.”
Imagini
