Pr. dr. Emil Dumea: Creștinismul antic în Scythia Minor
20.07.2016, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Creștinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea), scrisă de pr. dr. Emil Dumea. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în format 14×20, are 78 de pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.
Prin această carte vreau să ofer cititorilor o privire sintetică asupra creștinismului antic în Scythia Minor (Dobrogea de astăzi). Studiul are patru capitole. În primul capitol am arătat că începuturile creștinismului în Scythia Minor sunt de origine orientală, din regiunile de unde proveneau creștinii prezenți acolo, respectiv din Grecia, Siria, Asia Mică, dar și de origine occidentală, romană, așa cum ne arată conținutul inscripțiilor descoperite, ce datează din acea perioadă. Spre sfârșitul secolului al VI-lea, printre numele creștine, apar și unele de origine slavă, protobulgară. Majoritatea inscripțiilor însă (aproximativ 45) provin din Tomis, capitala provinciei, în timp ce toate celelalte (aproape 36), din celelalte orașe. Ele sunt scrise în greacă și latină și reprezintă, în mare parte, monumente funerare.
Date fiind relațiile continue dintre Scythia Minor și celelalte provincii ale imperiului, putem presupune faptul că creștinismul a apărut încă din primele secole. Dar documentele ne conduc, în ceea ce privește datarea aproximativă a procesului de pătrundere a creștinismului în această zonă, spre sfârșitul secolului al III-lea și începutul celui de al IV-lea, când, în timpul persecuției lui Dioclețian și Liciniu, martirologiile ne redau diferite episoade de supliciu suferite de creștini, mai ales de cei proveniți din rândul soldaților. Despre acești martiri se tratează în capitolul al II-lea. Descoperirea arheologică de la Niculițel, din 1971, ne-a dus la cunoașterea unui martyrion, cu relicvele a patru creștini care au fost martirizați la o dată încă necunoscută cu exactitate. Numărul cel mai mare de martiri provine de la Tomis; alții, în schimb, provin din alte regiuni ale Scythiei Minor: Noviodunum, Dinogetia, Axiopolis, Durostorum.
Capitolul al III-lea prezintă forma de organizare ecleziastică prezentă în Scythia Minor, și anume episcopia, cu centrul la Tomis. Primul Episcop despre care nu există dubii că a condus această episcopie este Sfântul Bretanion, care a trebuit să îl înfrunte la Tomis pe împăratul Valens, din cauza homeismului său, între anii 368-369. După Bretanion, este pomenit Geronțiu, în timpul lucrărilor celui de-al doilea Conciliu ecumenic din Constantinopol (381). Mai cunoscut este Episcopul Teotim (392-407), scriitor, ascet și filosof, cunoscut mai ales pentru relațiile sale de prietenie cu Sfântul Ioan Gură de Aur. Un alt Episcop este Timotei, care participă la Conciliul din Efes (431). Câțiva ani mai târziu (446), îl întâlnim amintit în lupta de apărare a ortodoxiei credinței contra nestorienilor și a monofiziților pe Episcopul Ioan. În 449, Alexandru semnează actele unui sinod din Constantinopol. Se pare că, din cauza condițiilor dificile prin care trecea Scythia Minor, el nu a fost prezent la lucrările Conciliului din Calcedon (451).
În 458, pe scaunul din Tomis se afla Teotim al II-lea, care a întreținut o vie corespondență cu împăratul Leon. După o pauză de aproape 60 de ani, în contextul disputelor teopascite ale monahilor sciți, îl cunoaștem pe Episcopul Patern, care semnează actele unui sinod din Constantinopol cu titlul de metropolitanus. Diferitele Notitia Episcopatum, care folosesc pentru Scythia Minor listele civile ale lui Hierocles, ne-au transmis mai multe liste finale, în care scaunul de Tomis apare consemnat ca fiind sediu mitropolitan. Listele civile nu corespund însă cu cele ecleziastice. Arheologia și izvoarele literare nu vorbesc despre nici un Episcop, în afară de cel din Tomis. De aceea, credem că importanța Tomisului, ca sediu mitropolitan, are numai un conținut civil.
În capitolul al IV-lea sunt prezentate diferite monumente paleocreștine din Scythia Minor. Numărul mare de bazilici (30) descoperite până acum și care sunt răspândite în toată Scythia Minor, precum și prezența altor clădiri sacre reclamau prezența nu doar a unui Episcop. În favoarea acestui argument vin și autonomia locală a orașelor și diversitatea etnică a creștinilor, fapt atestat prin numeroase inscripții. Probabil că studii ulterioare vor aduce mai multă lumină în această problemă. Ultimul Episcop de Tomis cunoscut este Valentinian, care, la jumătatea secolului al VI-lea, întreține o corespondență cu Papa Vigiliu. Împăratul Iustinian întărise mai întâi multe orașe din Scythia Minor, dar, spre sfârșitul secolului al VI-lea, noii invadatori barbari au dus provincia într-un declin profund. (pr. dr. Emil Dumea)
Imagini
