Papa Francisc: Pâinea, iertarea și ajutorul în ispite sunt necesitățile noastre fundamentale
24.07.2016, Vatican (Catholica) - Sunt „deplorabile” actele de terorism și de violență care în aceste zile au zdruncinat sufletele noastre. La rugăciunea Angelus de duminică, 24 iulie 2016, Papa Francisc și-a îndreptat gândul spre „evenimentele dramatice” din Munchen, Germania, care a cauzat 10 morți, și cel din Kabul, Afghanistan, unde un dublu atentat a provocat sâmbătă alte 80 de victime. Pontiful a cerut rugăciuni și pentru iminenta Zi Mondială a Tineretului, din Cracovia, după ce înainte de rugăciunea Angelus a explicat sensul rugăciunii Tatăl nostru, prin care Isus ne ajută să înțelegem că nu putem trăi fără pâine, fără iertare și fără ajutorul lui Dumnezeu în ispite. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea pr. Mihai Pătrașcu, apărută pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică (Luca 11,1-13) se deschide cu scena în care Isus se roagă singur, deoparte; când termină, discipolii îi cer: „Doamne, învață-ne să ne rugăm” (v. 1); și El răspunde: „Când vă rugați, spuneți: ‘Tată…'” (v. 2). Acest cuvânt este „secretul” rugăciunii lui Isus, este cheia pe care El însuși ne-o dă pentru ca să putem intra și noi în acel raport de dialog confidențial cu Tatăl care a însoțit și a susținut toată viața Sa. La apelativul „Tată” Isus asociază două cereri: „sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta” (v. 2). Rugăciunea lui Isus, deci rugăciunea creștină, înseamnă înainte de toate a face loc lui Dumnezeu, lăsându-l să-și manifeste sfințenia în noi și făcând să înainteze împărăția Sa, pornind de la posibilitatea de a exercita domnia Sa de iubire în viața noastră.
Alte trei cereri completează această rugăciune pe care Isus ne învață să o spunem, „Tatăl nostru”. Sunt trei cereri care exprimă necesitățile noastre fundamentale: pâinea, iertarea și ajutorul în ispite (cf. v. 3-4). Nu se poate trăi fără pâine, nu se poate trăi fără iertare și nu se poate trăi fără ajutorul lui Dumnezeu în ispite. Pâinea pe care Isus ne face să o cerem este cea necesară, nu superfluul; este pâinea pelerinilor, cea corectă, o pâine care nu se acumulează și nu se irosește, care nu îngreunează drumul nostru. Iertarea este, înainte de toate, aceea pe care noi înșine o primim de la Dumnezeu: numai conștiința că suntem păcătoși iertați de milostivirea divină infinită ne poate face capabili să săvârșim gesturi concrete de reconciliere fraternă. Dacă o persoană nu se simte păcătos iertat, niciodată nu va putea face un gest de iertare sau de reconciliere. Se începe de la inimă unde se simte păcătos iertat. Ultima cerere, „și nu ne duce în ispită”, exprimă conștiința condiției noastre, mereu expusă curselor răului și corupției. Toți cunoaștem ce este o ispită!
Învățătura lui Isus despre rugăciune continuă cu două parabole, cu care El ia ca model atitudinea unui prieten față de un alt prieten și aceea a unui tată față de fiul său (cf. v. 5.12). Ambele vor să ne învețe să avem încredere deplină în Dumnezeu, care este Tată. El cunoaște mai bine decât noi înșine necesitățile noastre, dar vrea să i le prezentăm cu îndrăzneală și cu insistență, pentru că acesta este modul nostru de a participa la opera Sa de mântuire. Rugăciunea este primul și principalul „instrument de lucru” în mâinile noastre! A insista cu Dumnezeu nu folosește pentru a-l convinge, ci pentru a întări credința noastră și răbdarea noastră, cu alte cuvinte capacitatea noastră de a lupta împreună cu Dumnezeu pentru lucrurile cu adevărat importante și necesare. În rugăciune suntem în doi, Dumnezeu și eu, care luptăm împreună pentru lucrurile importante.
Între acestea, este unul, marele lucru important pe care Isus îl spune astăzi în Evanghelie, dar pe care noi aproape niciodată nu îl cerem, și este Duhul Sfânt. „Dăruiește-mi-l pe Duhul Sfânt!” Isus o spune: „Așadar, dacă voi, cei care sunteți aici, răi cum sunteți, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?” (v. 13). Duhul Sfânt! Trebuie să cerem ca Duhul Sfânt să vină în noi. Dar la ce folosește Duhul Sfânt? Folosește pentru a trăi bine, pentru a trăi cu înțelepciune și iubire, făcând voința lui Dumnezeu. Ce rugăciune frumoasă ar fi, în această săptămână, ca fiecare dintre noi să-i ceară Tatălui: „Tată, dă-mi-l pe Duhul Sfânt!” Preasfânta Fecioară Maria ne demonstrează aceasta cu existența sa, în întregime însuflețită de Duhul lui Dumnezeu. Să ne ajute ea să ne rugăm Tatălui uniți cu Isus, pentru a trăi nu în manieră lumească, ci după Evanghelie, conduși de Duhul Sfânt.
APEL
În aceste ore, sufletul nostru este încă o dată zdruncinat de știri triste referitoare la acte deplorabile de terorism și de violență, care au cauzat durere și moarte. Mă gândesc la evenimentele dramatice din München, în Germania, și din Kabul, în Afganistan, unde și-au pierdut viața numeroase persoane nevinovate.
Sunt aproape de rudele victimelor și de răniți. Vă invit să vă uniți cu rugăciunea mea, pentru ca Domnul să inspire tuturor propuneri de bine și de fraternitate. Cu cât par mai insurmontabile dificultățile și întunecate perspectivele de siguranță și de pace, cu atât mai insistentă trebuie să devină rugăciunea noastră.
După Angelus, Papa Francisc a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
În aceste zile atâția tineri, din orice parte a lumii, se îndreaptă spre Cracovia, unde va avea loc a XXXI-a Zi Mondială a Tineretului. Și eu voi pleca miercurea viitoare, pentru a-i întâlni pe acești tineri și tinere și a celebra cu ei și pentru ei Jubileul Milostivirii, cu mijlocirea Sfântului Ioan Paul al II-lea. Vă cer să mă însoțiți cu rugăciunea. Încă de acum salut și mulțumesc celor care lucrează pentru a-i primi pe tinerii pelerini, cu numeroși Episcopi, preoți, călugări și călugărițe, laici. Un gând special adresez foarte multor tineri care, neputând să fie prezenți personal, vor urmări evenimentul prin intermediul mijloacelor de comunicare. Vom fi uniți cu toți în rugăciune!
Și acum vă salut pe voi, dragi pelerini care proveniți din Italia și din alte țări. Îndeosebi pe cei din Sao Paulo și din Sao Joao de Boa Vista din Brazilia; corul „Giuseppe Denti” din Cremona; și pe participanții la pelerinajul pe bicicletă de la Piumazzo la Roma, îmbogățit de angajarea la solidaritate. Salut tinerii din Valperga și Pertusio Canavese, Torino: continuați să încercați să trăiți și nu să vegetați, așa cum ați scris pe tricoul vostru. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
