Papa Francisc: Amintiți-vă trecutul pentru a privi cu deschidere spre viitor
28.07.2016, Cracovia (Catholica) - După ce a aterizat la Cracovia miercuri, 27 iulie 2016, Papa Francisc le-a spus liderilor polonezi să privească la istoria lor și să o folosească drept inspirație pentru a lua binele și a lăsa răul în urmă, inclusiv când vine vorba despre probleme din ziua de astăzi precum migrația. El a declarat că a fost întotdeauna impresionat de Papa Sf. Ioan Paul al II-lea, de origine poloneză, datorită „simțului viu al istoriei” pe care îl avea. „Când vorbea despre popoare, el pornea de la istoria lor pentru a le evidenția comorile de umanitate și spiritualitate.”
„Conștiința identității, liberă de complexe de superioritate, este indispensabilă pentru a organiza o comunitate națională pe baza patrimoniului său uman, social, politic, economic și religios, pentru a inspira societatea și cultura, menținându-le fidele față de tradiție și în același timp deschise la reînnoire și la viitor.” Papa Francisc a arătat că în viața de zi cu zi a fiecărui individ și a fiecărei societăți, „există însă două tipuri de amintire: bună și rea… Amintirea bună este cea pe care Biblia ne-o arată în Magnificat, cântarea Mariei, care îl laudă pe Domnul și opera sa de mântuire. În schimb amintirea negativă este aceea care ține privirea minții și a inimii îndreptată în mod obsesiv spre rău, înainte de toate spre cel comis de ceilalți.”
„Privind la istoria voastră recentă, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că ați știut să faceți să prevaleze amintirea bună: de exemplu, celebrând cei 50 de ani ai iertării reciproce oferite și primite de către episcopatele polonez și german, după al doilea război mondial. Inițiativa, care a implicat inițial comunitățile ecleziale, a pornit și un proces social, politic, cultural și religios ireversibil, schimbând istoria raporturilor dintre cele două popoare. În această privință, amintim și Declarația comună dintre Biserica Catolică din Polonia și cea Ortodoxă din Moscova: un act care a demarat un proces de apropiere și fraternitate nu numai între cele două Biserici, ci și între cele două popoare.”
Având în vedere aceste recente exemple, „nobila națiune poloneză arată cum se poate face să crească amintirea bună și să se lase deoparte cea rea. Pentru aceasta se cere o speranță și încredere tare în Cel care conduce destinele popoarelor, deschide porți închise, transformă dificultățile în oportunități și creează noi scenarii acolo unde părea imposibil.” Papa Francisc s-a adresat diplomaților polonezi în Castelul Wawel din Cracovia imediat după aterizarea pe aeroportul internațional Papa Ioan Paul al II-lea al orașului. El a arătat că este prima sa vizită într-o țară din Europa centro-orientală și că este bucuros să înceapă cu Polonia, „care a avut printre fiii săi pe neuitatul Sfânt Ioan Paul al II-lea, creator și promotor al Zilelor Mondiale ale Tineretului.”
„Îi plăcea să vorbească despre Europa care respiră cu cei doi plămâni ai săi: visul unui nou umanism european este însuflețit de respirația creativă și armonioasă a acestor doi plămâni și de civilizația comună care își are în creștinism rădăcinile sale cele mai solide”. Papa a amintit că Polonia a celebrat recent 1.050 de ani de la botezul ei. „A fost cu siguranță un moment forte de unitate națională, care a confirmat că înțelegerea, chiar și în diversitatea opiniilor, este drumul sigur pentru a ajunge la binele comun al întregului popor polonez. Și cooperarea rodnică în cadrul internațional și considerația reciprocă se formează prin conștiința și respectarea identității proprii și a celuilalt. Nu poate să existe dialog dacă fiecare nu pornește de la propria identitate”.
„Conștiința drumului parcurs și bucuria pentru țintele obținute dau forță și seninătate pentru a înfrunta provocările momentului, care cer curajul adevărului și o constantă angajare etică, pentru ca procesele decizionale și operative precum și relațiile umane să respecte întotdeauna demnitatea persoanei. Fiecare activitate este implicată în aceasta: și economia, raportul cu mediul și însuși modul de a gestiona complexul fenomen migrator. Acesta din urmă cere un supliment de înțelepciune și de milostivire, pentru a depăși fricile și a realiza cel mai mare bine… Este nevoie de disponibilitatea de a primi pe cei care fug de războaie și de foamete; solidaritatea față de cei care sunt privați de drepturile lor fundamentale, între care acela de a mărturisi în libertate și siguranță propria credință.”
„În același timp trebuie solicitate colaborări și sinergii la nivel internațional cu scopul de a găsi soluții la conflicte și la războaie, care constrâng atâtea persoane să lase casele lor și patria lor. Astfel este vorba de a face tot posibilul pentru a alina suferințele lor, fără a înceta să acționeze cu inteligență și continuitate pentru dreptate și pace, mărturisind în fapte valorile umane și creștine.” Având în vedere istoria complexă a Poloniei, Papa Francisc a invitat națiunea poloneză „să privească cu speranță la viitor și la chestiunile pe care trebuie să le înfrunte. Această atitudine favorizează un climat de respect între toate componentele societății și o confruntare constructivă între diferitele poziții”.
Totodată, această atitudine poate crea „condițiile cele mai bune pentru o creștere civilă, economică și chiar demografică, alimentând încrederea de a oferi o viață mai bună propriilor copii. De fapt, ei nu vor trebui doar să înfrunte probleme, ci se vor bucura de frumusețile creației, de binele pe care vom ști să-l facem și să-l răspândim, de speranța pe care vom ști să le-o dăruim. Înseși politicile sociale în favoarea familiei, primul și fundamentalul nucleu al societății, pentru a le ajuta pe cele mai slabe și sărace și a le susține în primirea responsabilă a vieții, vor fi în acest mod și mai eficace. Viața trebuie primită și tutelată mereu… de la zămislire la moartea naturală, și toți suntem chemați s-o respectăm și să avem grijă de ea.”
„Pe de altă parte, statului, Bisericii și societății îi revine să însoțească și să ajute concret pe cel care se află în gravă dificultate, pentru ca un copil să nu fie niciodată simțit ca o povară ci ca un dar, iar persoanele mai fragile și sărace să nu fie abandonate… Națiunea poloneză poate conta, așa cum a fost în tot parcursul său istoric lung, pe colaborarea Bisericii Catolice, pentru ca, în lumina principiilor creștine care o inspiră și care au forjat istoria și identitatea Poloniei, să știe, în condițiile istorice schimbate, să înainteze pe drumul său, fidelă față de cele mai bune tradiții ale sale și plină de încredere și de speranță, chiar și în momentele dificile.”

