Papa la Czestochowa: Măreția în umilință
28.07.2016, Czestochowa (Catholica) - Cei care își îmbrățișează micimea devin „purtătorii de cuvânt” ai lui Dumnezeu, a spus Papa Francisc la Liturghia celebrată la Sanctuarul Fecioarei de la Czestochowa, celebrând 1050 de ani de când Polonia a devenit o națiune creștină. A fost primul eveniment major al vizitei Sfântului Părinte în această țară, pentru a 31-a Zi Mondială a Tineretului. „A fi atrași de putere, de măreție și de vizibilitate este în mod tragic uman, și este o mare ispită care încearcă să se insinueze peste tot; a ne dărui altora, a elimina distanțele, locuind în micime și locuind concret în realitatea cotidiană, acest lucru este complet divin.”
„Cei mici vorbesc aceeași limbă (cu a lui Dumnezeu): iubirea umilă care face liberi. De aceea cheamă persoane simple și disponibile să fie purtătorii Săi de cuvânt și lor le încredințează revelarea numelui Său și secretele Inimii Sale”, a spus Papa în fața a 500.000 de persoane ce au participat pe 28 iulie la Liturghia prezidată de Pontif lângă mănăstirea Jasna Góra, unde este găzduită faimoasa imagine a Fecioarei de la Czestochowa. Pontiful se află în Polonia între 27 și 31 iulie, pentru Ziua Mondială a Tineretului ce are loc la Cracovia. Liturghia a celebrat „botezul” Poloniei, care a devenit națiune creștină în 966, prin botezul primului conducător, Mieszko I.
Pontiful și-a construit predica în jurul lecturilor de la Liturghie, pornind de la scrisoarea lui Paul către Galateni. Lectura vorbește despre Isus venit la „plinătatea timpului”, care, a spus Papa, a fost „un dar de har: Dumnezeu a umplut timpul nostru cu belșugul milostivirii Sale, din pură iubire – din pură iubire! – a inaugurat plinătatea timpului”. A subliniat că Dumnezeu a intrat în istorie „născut din femeie”. „Nici o intrare triumfală, nici o manifestare impunătoare a Celui Atotputernic: El nu se arată ca un soare orbitor, ci intră în lume în modul cel mai simplu, ca un prunc al mamei Sale, cu acel stil despre care ne vorbește Scriptura: ca ploaia pe pământ, precum cea mai mică dintre semințe care încolțește și crește. Astfel, contrar la ceea ce ne-am aștepta și eventual am vrea, Împărăția lui Dumnezeu, acum ca și atunci, ‘nu vine în așa fel încât să atragă atenția’, ci vine în micime, în umilință.”
În continuare Papa s-a oprit la lectura evanghelică, despre prima minune a lui Isus: transformarea apei în vin, la cererea mamei Sale, în timpul unei nunți în Cana. „Evanghelia de astăzi reia acest fir divin care străbate delicat istoria: de la plinătatea timpului trecem la ‘a treia zi’ a activității lui Isus și la anunțarea ‘orei’ mântuirii. Timpul se restrânge și manifestarea lui Dumnezeu are loc tot în micime.” Acest miracol nu a fost „un gest răsunător făcut în fața mulțimii”, sau un răspuns la o „chestiune politică”, a subliniat Papa. Ci în schimb a fost un „simplu miracol”, într-un mic sat, un miracol care „aduce bucurie la nunta unei tinere familii, complet anonime”. În ciuda micimii, miracolul este fără îndoială „un mare semn, pentru că ne revelează fața nupțială a lui Dumnezeu, a unui Dumnezeu care se pune la masă cu noi, care visează și împlinește comuniunea cu noi”.
„Ne spune că Domnul nu menține distanțele, ci este aproape și concret, stă în mijlocul nostru și se îngrijește de noi, fără a decide în locul nostru și fără a se ocupa de chestiuni de putere. De fapt îi place să fie conținut în ceea ce este mic, contrar omului, care tinde să vrea să posede ceva tot mai mare.” Papa a reflectat asupra a trei moduri în care Dumnezeu salvează omenirea: făcându-se mic; prin apropierea de oameni; și prin gesturi concrete. „Înainte de toate, Dumnezeu se face mic. Domnul, ‘blând și smerit cu inima’, îi preferă pe cei mici, cărora le este revelată Împărăția lui Dumnezeu; ei sunt mari în ochii Săi și spre ei își îndreaptă privirea. Îi îndrăgește, pentru că se opun ‘mândriei vieții’, care vine de la lume.” A amintit două exemple de „persoane simple și totuși extraordinare care au știut să mărturisească iubirea Domnului în mijlocul marilor încercări”: Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea și Sfânta Faustina Kowalska.
Apoi „Dumnezeu este apropiat, Împărăția sa este aproape”, a continuat Papa. „Domnul nu dorește să fie temut ca un suveran puternic și distant, nu vrea să rămână pe un tron în cer sau în cărțile de istorie, ci îi place să coboare în evenimentele noastre de fiecare zi, pentru a merge cu noi.” Dumnezeu, le-a spus Pontiful polonezilor, „a mers cu poporul vostru, luându-l de mână, ca un tată pe copilul său, și însoțindu-l în atâtea situații. Este ceea ce, și ca Biserică, suntem chemați să facem mereu: să ascultăm, să ne implicăm și să devenim aproapele, împărtășind bucuriile și trudele oamenilor, așa încât Evanghelia să treacă în modul cel mai coerent și să aducă cel mai mare rod: prin iradiere pozitivă, prin transparența vieții.”
Și al treilea element: „Dumnezeu este concret”. „Din lecturile de astăzi reiese că totul, în acțiunea lui Dumnezeu, este concret. […] Cuvântul se face trup, se naște dintr-o mamă, se naște sub lege, are prieteni și participă la o sărbătoare: veșnicul se comunică petrecând timpul cu persoane și în situații concrete.” Și a făcut din nou legătură cu istoria Poloniei, lăudând credința transmisă în familie și subliniind grija Mariei experimentată de atâtea ori, în special în Sanctuarele ridicate ei. „Tocmai la ea privim noi, cei reuniți aici. […] Dacă există vreo glorie umană, vreun merit al nostru în plinătatea timpului, este ea: ea este acel spațiu, ferit liber de rău, în care Dumnezeu s-a oglindit; ea este scara pe care Dumnezeu a parcurs-o pentru a coborî până la noi și a deveni apropiat și concret; ea este semnul cel mai clar al plinătății timpurilor.”
Reluând cele trei elemente, Pontiful le-a aplicat Mariei. „În viața Mariei admirăm această micime iubită de Dumnezeu, care ‘a privit la smerenia slujitoarei Sale’ și ‘i-a înălțat pe cei smeriți’. El atât de mult s-a complăcut în ea, încât s-a lăsat să îi fie țesut trupul de către ea, așa încât Fecioara a devenit Născătoare de Dumnezeu, cum proclamă un imn foarte vechi, pe care voi îl cântați de secole.” Mai departe, „la Cana ca aici la Jasna Góra, Maria ne oferă apropierea sa și ne ajută să descoperim ceea ce lipsește plinătății vieții. Acum ca și atunci face asta cu grijă de Mamă, cu prezența și sfatul bun. […] Ca Mamă de familiei, vrea să ne păstreze împreună, pe toți împreună.”
În fine, „Sfânta Fecioară Maria, la Cana, a arătat atâta concretețe: este o Mamă care ia la inimă problemele și intervine, care știe să perceapă momentele dificile și să aibă grijă cu discreție, eficacitate și determinare.” Pontiful a subliniat legat de Maria: „Nu este stăpână nici protagonistă, ci Mamă și slujitoare. Să cerem harul de a ne însuși sensibilitatea sa, fantezia sa în a-l sluji pe cel care este în nevoie, frumusețea de a dedica viața pentru alții, fără preferințe și distincții.” Și a încheiat exprimându-și o dorință: „Fie ca să se poată împlini, pentru toți și pentru fiecare, o trecere interioară, un Paște al inimii spre stilul divin întrupat de Maria: a lucra în micime și a însoți de aproape, cu inimă simplă și deschisă.”
Imagini
