Papa Francisc: Pentru Dumnezeu toți suntem preaiubiți și importanți
31.07.2016, Cracovia (Catholica) - Adevărata noastră identitate nu poate fi trăită în nemulțumire și negativism, ci doar cu conștiința faptului că, în ochii lui Dumnezeu, valoarea noastră nu poate fi măsurată; nimeni nu este nesemnificativ. Papa Francisc a făcut aceste remarci duminică, 31 iulie 2016, înaintea a peste 1,5 milioane de tineri reuniți în Cracovia pentru Liturghia de încheiere a Zilei Mondiale a Tineretului (ZMT). „Dumnezeu ne iubește așa cum suntem, și niciun păcat, defect sau greșeală nu îl fac să își schimbe ideea”, a spus Pontiful în predica sa de la „Campus Misericordiae” – „Câmpul Milostivirii”.
„Pentru Isus nimeni nu este inferior și distant, nimeni nu este nesemnificativ, ci toți suntem preaiubiți și importanți: tu ești important! Și Dumnezeu se bazează pe tine pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce ai: în ochii Săi nu valorează chiar nimic haina pe care o porți sau celularul pe care-l folosești; nu-l interesează dacă ești la modă, îl interesezi tu, așa cum ești, așa. În ochii Săi ești valoros și valoarea ta este inestimabilă.” Prin contrast, „a nu ne accepta, a trăi nemulțumiți și a gândi negativ înseamnă a nu recunoaște identitatea noastră cea mai adevărată: este ca și cum ne-am întoarce în altă parte în timp ce Dumnezeu vrea să-și îndrepte privirea spre noi, înseamnă a voi să stingem visul pe care El îl nutrește pentru noi.”
Liturghia de duminică a fost ultimul eveniment major al ZMT din Cracovia, din ultima zi a vizitei Papei în Polonia, din perioada 27-31 iulie. Pontiful și-a centrat discursul pe relatarea din Evanghelia zilei despre întâlnirea lui Isus cu vameșul Zaheu, un om disprețuit de evrei pentru colaborarea lui cu romanii. Scena demonstrează că Isus nu dorește doar să „salute” oamenii. Mai degrabă, El „dorește să se apropie de viața fiecăruia, să parcurgă drumul nostru până la capăt, pentru ca viața Sa și viața noastră să se întâlnească într-adevăr”.
Au existat câteva obstacole pe care Zaheu a trebuit să le depășească pentru a se apropia de Isus, a explicat Pontiful, primul fiind statura sa scundă, care făcea să îi fie dificil să îl vadă pe Isus în mulțime. „Și astăzi putem risca să stăm la distanță de Isus pentru că nu ne simțim la înălțime, pentru că avem stimă de sine scăzută. Aceasta este o mare ispită, care nu se referă numai la autostimă, ci atinge și credința.” „Am fost creați după imaginea Sa; Isus și-a însușit umanitatea noastră și inima Sa nu se va despărți niciodată de noi: Duhul Sfânt dorește să locuiască în noi; suntem chemați la bucuria veșnică cu Dumnezeu!”
Papa Francisc a explicat că adevărata noastră „statură” se găsește în identitatea noastră spirituală: „suntem fiii iubiți ai lui Dumnezeu, mereu”. „Când în viață ni se întâmplă să țintim în jos în loc să țintim în sus, ne poate ajuta acest mare adevăr: Dumnezeu este fidel în iubirea față de noi, chiar încăpățânat. Ne va ajuta să ne gândim că ne iubește mai mult decât ne iubim noi înșine, că crede în noi mai mult decât credem noi în noi înșine, că ne susține mereu, precum cel mai mare suporter.” Pentru a nu se închide în tristețile lor, gândindu-se încontinuu la ofensele primite și la trecut, Pontiful i-a îndemnat pe tineri să se roage în fiecare dimineață: „Doamne, îți mulțumesc pentru că mă iubești; sunt sigur că Tu mă iubești; fă să mă îndrăgostesc de viața mea”.
Un alt obstacol cu care s-a confruntat Zaheu a fost rușinea sa în fața lui Isus. „Putem să ne imaginăm ce s-a întâmplat în inima lui Zaheu înainte de a urca în acel sicomor, a fost probabil o frumoasă luptă: pe de o parte o curiozitate bună, aceea de a-l cunoaște pe Isus; pe de altă parte riscul unei impresii proaste teribile. Dar a depășit rușinea, pentru că atracția lui Isus era mai puternică”, a spus Papa, comparând situația cu aceea a unei persoane care se comportă în moduri neașteptate atunci când se îndrăgostește. „Acest lucru este și pentru noi secretul bucuriei: a nu stinge curiozitatea frumoasă, ci a intra în joc, pentru că viața nu trebuie închisă într-un sertar… Lui Isus, care ne dă viață, nu îi putem răspunde cu un gând sau cu un simplu ‘mesaj’!” Sfântul Părinte i-a încurajat pe tineri să nu se rușineze să ducă totul, „în special slăbiciunile, trudele și păcatele în Spovadă: El va ști să vă surprindă cu iertarea sa și cu pacea Sa”.
În fine, al treilea obstacol pentru Zaheu a venit din partea mulțimii care îl judeca pe el pentru meseria sa, și pe Isus pentru disponibilitatea de a intra în casa unui păcătos. Oamenii „vor putea să vă împiedice, încercând să vă facă să credeți că Dumnezeu este distant, rigid și mai puțin sensibil, bun cu cei buni și rău cu cei răi. În schimb Tatăl nostru… ne invită la curajul adevărat: a fi mai puternici decât răul iubindu-i pe toți, chiar și pe dușmani. Vor putea râde de voi, pentru că credeți în forța blândă și umilă a milostivirii… Vor putea să vă judece ca visători, pentru că credeți într-o nouă umanitate, care nu acceptă ura dintre popoare, nu vede granițele țărilor ca pe niște bariere și păstrează propriile tradiții fără egoisme și resentimente. Nu vă descurajați: cu zâmbetul vostru și cu brațele voastre deschise voi predicați speranță și sunteți o binecuvântare pentru unica familie umană, pe care așa de bine o reprezentați aici!”
„Isus privește inima noastră, inima ta, inima mea. Cu această privire a lui Isus, voi puteți face să crească o altă omenire, fără a aștepta să vă numească ‘buni’, ci căutând binele prin el însuși, bucuroși să păstrați inima curată și să luptați pașnic pentru onestitate și dreptate… Instalați bine conexiunea mai stabilă, aceea a unei inimi care vede și transmite binele fără încetare. Și acea bucurie pe care gratuit ați primit-o de la Dumnezeu, vă rog dăruiți-o gratuit, pentru că atâția o așteaptă! Și o așteaptă de la voi.”
Isus adresează fiecărui tânăr invitația pe care i-a făcut-o lui Zaheu: „Astăzi trebuie să rămân în casa ta”. ZMT „continuă mâine, acasă, pentru că acolo vrea Isus să te întâlnească de acum încolo. Domnul nu vrea să rămână numai în acest oraș frumos sau în amintirile dragi, ci dorește să vină în casa ta, să locuiască în viața ta de fiecare zi: studiul și primii ani de muncă, prieteniile și emoțiile, proiectele și visele. Cât de mult îi place ca în rugăciune toate acestea să fie aduse la El! Cât de mult speră ca printre toate contactele și chat-urile de fiecare zi să fie pe primul loc firul de aur al rugăciunii! Cât de mult dorește ca Cuvântul Său să vorbească fiecăreia dintre zilele tale, ca Evanghelia Sa să devină a ta și să fie ‘navigatorul’ tău pe drumurile vieții!”

