Mons. Bruno Forte despre poziția Papei privind islamul
03.08.2016, Roma (Catholica) - Răspunsul Papei la violența teroriștilor islamici nu este „toleranță”. Este în schimb un „răspuns puternic și convins”. Gestul musulmanilor care au decis să manifeste solidaritatea lor față de creștini pentru asasinarea barbară a părintelui Jacques Hamel este un „gest inovativ și important”. Teologul Bruno Forte, Arhiepiscop de Chieti-Vasto, i-a lăsat de puțin timp pe tinerii de la ZMT îndreptându-se spre aeroportul din Cracovia pentru a se întoarce în Italia. A vorbit pentru Vatican Insider despre prezența credincioșilor islamici în biserici într-un interviu apărut în traducerea pr. Mihai Pătrașcu pe ITRC.ro.
– Duminică, în multe biserici au fost prezenți musulmani la Liturghie, pentru a manifesta solidaritatea lor față de creștini. Ce semnificație are acest gest?
– Este un gest inovativ și important, pentru că în mod normal acest lucru nu s-a întâmplat niciodată ca semn comun, public. Și vrea să semnifice că în multe exprimări ale sale comunitatea islamică vrea să mărturisească public solidaritatea sa față de creștini, loviți de episoade barbare ca acela al uciderii părintelui Jacques Hamel. Gestul acestor credincioși musulmani atestă ceea ce Papa Francisc a spus: violența comisă în numele lui Dumnezeu, abuzând de numele lui Dumnezeu, nu este justificată niciodată. Adevăratul jihad este lupta cu sine pentru ca binele să învingă.
– Există unii care cer răspunsuri puternice împotriva islamului în fața terorismului jihadist. Papa însă afirmă că războiul care este în desfășurare nu este un război de religie și le spune tinerilor că ura nu va fi învinsă de mai multă ură. De ce?
– Sunt profund convins că Papa dă lumii unicul mesaj cu adevărat rodnic. Ne amintește că a răspunde la violență cu altă violență provoacă numai mai multă ură, mai multă moarte. Dacă în schimb se răspunde cu milostivirea și cu iertarea, există posibilitatea de a construi o lume mai dreaptă și mai fraternă. Calea indicată de Papa Francisc cred că este singura cale pentru a realiza aceasta.
– Cum considerați integrarea musulmanilor în Italia?
– În linie generală, și ca o chestiune numerică, mi se parte mult mai senină față de ceea ce se întâmplă în contextul francez sau belgian, unde prezența numeroasă fără nici o integrare adevărată, a provocat o încărcătură de violență și de ură. În Italia cred că așa ceva nu s-a întâmplat. Și din cauza faptului că prezența islamică s-a distribuit în țară, fără a crea ghetouri sau grupuri consistente care să poată deplânge forme de marginalizare. Așadar există o consistență numerică mai mică, dar există și o capacitate de integrare a italienilor, care ei înșiși în atâtea părți ale lumii au trăit ca migranți. Amintirea a ceea ce am trăit personal în trecutul nostru recent, fără ca Italia să fi fost o mare putere colonială, probabil că facilitează o cale de integrare mai senină.
– Răspunsul evanghelic în fața evenimentelor ca acelea de la Nisa, München și Rouen nu riscă să pară „tolerant”?
– Aceasta este acuza care este adusă Papei Francisc și tuturor celor care asemenea lui – și eu sunt printre aceștia – reafirmă că răspunsul la violență nu poate să fie violența. Toleranța este o atitudine renunțătoare. Ceea ce propune Papa este în schimb o atitudine puternică și convinsă, atitudinea celui care știe că forța, violența, închiderea, la sfârșit produc numai mai multă durere și moarte. În schimb dialogul, iertarea oferită și primită, în timpuri îndelungate poate construi conviețuirea și o lume mai bună. În spatele acestei alegeri există așadar cu totul altceva decât renunțare, pasivitate, frică, cvietism sau subevaluare a problemei. Este un răspuns puternic, deși nu face apel la forță ci privește la Evanghelie și este destinat să aducă roade.
