Comemorarea, la Bistrița, a Mons. Grigore Zăgrean, mărturisitor al credinței
07.09.2016, Bistrița (Catholica) - Pr. Ioan Frișan, protopop de Bistrița, a organizat, în biserica Buna Vestire din Bistrița, duminică, 28 august 2016, în prezența PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, o seară dedicată comemorării Mons. Grigore Zăgreanu, protopop și prelat papal (1916-2005), la împlinirea a 100 de ani de la nașterea sa. În prezența credincioșilor bistrițeni, între care membri ai corului parohial, s-a celebrat un parastas de pomenire. Alături de Episcopul eparhial și de pr. protopop de Bistrița, au fost de față pr. Felician Neagoș, protopop de Beclean, pr. Horațiu Bodea, paroh în parohiile Matei, Moruț și Fântânele, pr. Marinel Bolog din Bistrița și diaconul Cristian Bica, citim în materialul amplu de pe EparhiaClujGherla.ro.
Seara a continuat prin mărturii despre Mons. Grigore Zăgrean, mărturisitor al credinței, model peste generații și ctitor al bisericii protopopiale Buna Vestire. Cea dintâi evocare a fost făcută de către PS Florentin: „Au trecut clipele unui centenar de când pe plaiuri bistrițene vedea lumina zilei Grigore Zăgrean, clericul, preotul, pușcăriașul, mărturisitorul credinței, preotul clandestin, protopop, prelatul papal și monseniorul de mai târziu. Un suflet luminos care și-a revărsat harurile primite cu generozitate asupra celor care l-au cunoscut: asupra familiei, aproapelui, credincioșilor și chiar necredincioșilor, timp de 88 de ani, atât cât a fost rânduită durata pelerinajului său pământesc de către Domnul.”
„Înarmat cu credința în Dumnezeu prin educația primită, și-a desăvârșit studiile la Academia Teologică Greco-Catolică din Cluj, și a primit cu bucurie taina preoțească din partea Eminenței Sale, Cardinalul Iuliu Hossu, o taină pe care o va onora cu fidelitate, timp de 61 de ani. A fost și un bun și grijuliu părinte a 10 copii. În vremuri grele, a muncit cu brațele sale, pentru a-i întreține, a-i crește și educa în credința greco-catolică, ajutându-i să-și găsească rostul în viață. Un vrednic părinte protopop, așa l-am cunoscut noi, după anii 1990, cei mai tineri în preoție. Un cleric distins, care nu făcea rabat nici de la cele mai mici principii de bun simț și de comportament.”
„Într-adevăr, putem afirma că a trăit, a glăsuit și s-a comportat ca un monsenior, iar parfumul prezenței sale spirituale parcă mai adie și acum printre noi, la 12 ani de la vremelnica despărțire, ca o tămâie de bună mireasmă spirituală. Cu siguranță, și-ar fi dorit foarte mult să participe și la momentul încununării acestei lucrări – biserica protopopială Buna Vestire din Bistrița -, sunt sigur că spiritual a fost alături de noi. Să-i fie sufletul binecuvântat și în cer, în preoția sfântă înveșmântat, la masa Altarului Ceresc să slujească și în fericirea cerească pe veci să viețuiască. Să-i fie odihna în lumina eternă înveșmântată iar memoria în suflete cu reverență păstrată”.
A urmat mărturia pr. Felician Neagoș, protopop de Beclean, despre cei 22 de ani în care l-a avut ca îndrumător spiritual pe pr. Grigore, exprimând impresia puternică pe care i-a produs-o, evocându-i blândețea și umorul, demnitatea cu care a îndurat suferința, rolul de sfătuitor, de părinte. L-a prezentat ca pe un om cu totul deosebit care a înfruntat povara vieții și și-a reamintit sfaturi primite de la pr. Zăgrean care i-au rămas adânc în suflet. Pr. Felician a încheiat spunând: „Va rămâne mereu în rugăciunea mea, în inima mea, în recunoștința mea și îmi place să cred că fac parte dintre fiii săi spirituali”. Pr. protopop Ioan Frișan și-a reamintit cu venerație despre Mons. Grigore Zăgrean, așa cum l-a cunoscut în cei 8 ani pe care i-a trăit în preajma sa, timp în care a învățat foarte multe, în primul rând „ce înseamnă puterea rugăciunii, tăria credinței, răbdarea, am primit multe sfaturi de la dânsul”.
„A fost un om de mare caracter care înțelegea semnificația momentului și îi dădea valoarea și demnitatea adevărată. Mons. Grigore a fost și a rămas un bărbat curajos, înzestrat cu multă tenacitate, dăruire și energie. A știut să folosească talanții de care l-a învrednicit Domnul iar de-a lungul timpului a dobândit o cultură umanistă și spirituală aleasă, știa transmite valorile doctrinei creștine celor din jurul său. Pentru mine a fost un model. Ne învăța ce înseamnă răbdarea, optimismul, trăirea credinței, virtutea, curajul, lupta pentru adevăr și pentru dreptate, acestea au fost coordonatele vieții Mons. Grigore Zăgrean și așa i-a învățat pe toți din jurul lui, preoți și mireni, tineri și vârstnici, săraci și bogați. El le-a transmis aceste lucruri prin pilda vieții sale și prin cuvântul său și a făcut-o așa cum ne-a învățat Mântuitorul: cu blândețe, bunătate și cu multă iubire.”
„Singura lui dorință a fost ca Biserica pentru care și-a sacrificat viața să se întărească și să crească pentru regenerarea spirituală și morală a poporului român. Acesta este testamentul său lăsat nouă, preoților mai tineri și tuturor credincioșilor pe care i-a păstorit de-a lungul vieții preoțești, nu numai aici, la Bistrița, ci și în timpul prigoanei, când, trecând munți și văi, mergea la credincioșii rămași fideli Bisericii Romei pentru administrarea Sacramentelor, celebra Liturghii în case particulare, cu geamuri acoperite cu pături, pentru că erau deseori urmăriți de Securitate, dar fiind convins că-l mărturisește pe Cristos mergea înainte și iată, astăzi ne-am reunit să ne rugăm împreună pentru sufletul lui.”
Firul evocărilor a continuat din perspective diferite: Ioan Turc, reprezentant al autorităților locale bistrițene, s-a referit la dialogurile înregistrate cu protopopul Grigore Zăgrean, pe baza cărora va fi editat un volum memorial. Fiul Mons. Grigore, Ioan Radu Zăgrean, a rostit câteva cuvinte despre dosarul de securitate al tatălui său, de la CNSAS – un dosar de peste 750 de pagini – din care reiese că pr. Zăgrean a fost urmărit între 1949 – 10 octombrie 1989. Menuț Maximinian, redactor-șef al ziarului Răsunetul, a derulat amintiri cu referire la slujirea în cantonul transformat în loc de întâlnire cu Dumnezeu, amintind și de scriitorul Ioan Agârbiceanu care, alături de Mons. Zăgrean, era apropiat al Episcopului Iuliu Hossu.
A luat cuvântul și preotul ortodox Marius Avram din Monor, care l-a cunoscut și stimat pe Mons. Grigore Zăgrean. O prezentare biografică detaliată i-a făcut-o, din perspectivă istorică, Radu Iustinian Zăgrean, nepotul Mons. Grigore, în timp ce erau proiectate imagini-document din arhiva familiei. Din perioada de clandestinitate a amintit că a ajuns să lucreze ca muncitor la calea ferată, și i s-a acordat ca locuință cantonul CFR numărul 41, dintre Podirei și Chintelnic, unde a locuit până în 1998. „Poate cel mai frumos și mai interesant moment al vieții pr. Zăgrean a fost transformarea acelui canton 41 într-o mică biserică clandestină, unde se adunau credincioși greco-catolici și nu numai, din mai multe localități ale jud. Bistrița-Năsăud.”
„După 1989 s-a angajat în procesul de reconstrucție al Bisericii din Bistrița și din alte localități ale județului, fiind numit protopop. În anul 2003 a fost numit de către Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea prelat papal. A murit în 19 februarie 2005, fiind înmormântat în Chintelnic. Ca și istoric, pentru mine, Mons. Grigore Zăgrean reprezintă un învingător, un om care a reușit să învingă un sistem și a cărui personalitate, exemplu de viață și tărie în credință, ne fac să ne adunăm astăzi și să-l comemorăm. Sper ca și noi, cei care vom duce mai departe numele lui, să ne ridicăm la înălțimea realizărilor și a personalității sale”.
Imagini
