Beatificarea Episcopului Władysław Bukowiński de Karaganda

13.09.2016, Karaganda (Catholica) - Un preot care a crezut în providența divină și a sperat în Domnul, îngrijindu-se de oameni, mergând în întâmpinarea lor, rugându-se pentru ei, instruindu-i și slujindu-i, dăruindu-li-l pe Dumnezeu până la sfârșitul propria vieți pământești. Acesta este Władysław Bukowiński pe care Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregației Cauzelor Sfinților, reprezentându-l pe Papa Francisc, l-a beatificat la Karaganda, în Kazahstan, duminică, 11 septembrie 2016, citim în materialul de pe Ercis.ro, în traducerea pr. Mihai Pătrașcu, după L’Osservatore Romano.

Bukowiński s-a născut la 22 decembrie 1904 la Berdyczów – în acel timp teritoriu polonez, astăzi ucrainean – și a fost botezat după patru zile. La doi ani după moartea mamei, pentru a scăpa de invazia bolșevică, familia sa s-a mutat în Polonia. În 1921 a obținut diploma de bacalaureat la Cracovia și a început studiile universitare la Universitatea Jagellonica, pe care le încheie cu licența în jurisprudență. În 1926 a intrat în Seminarul mare din Cracovia. A fost hirotonit preot în catedrala din Cracovia în 1931, de către Mons. Adam Stefan Sapieha. În 1939, după încardinarea în Dieceza de Łuck, la izbucnirea celui de-al doilea război mondial și după ocupația sovietică a Poloniei, Episcopul l-a numit paroh al Catedralei din același oraș.

S-a implicat mult în apărarea libertății religioase și a posibilității Bisericii de a continua opera sa pastorală și de asistență; s-a dedicat foarte mult vizitării și ajutorării materiale a bolnavilor și bătrânilor, ducându-le Sacramentele. În 1940 a fost arestat de bolșevici și condamnat la 8 ani în lagărele de muncă. La 23 iunie 1941 a scăpat de o execuție în masă din partea sovieticilor. În 1941, ca urmare a ocupației naziste, a ieșit din închisoare și a continuat slujirea sa ca paroh în Catedrala din Łuck. În această tragică perioadă, caracterizată de eliminarea în masă a evreilor, a salvat mulți copii, i-a ajutat pe fugari și pe prizonierii de război, împărțindu-le mâncare și pregătindu-i pentru Sacramente.

La începutul anului 1945 a fost arestat a doua oară și închis în închisoare la Kiev. Acuzat că este un spion al Vaticanului și că desfășoară activități religioase ilegale, a fost condamnat fără proces la zece ani de muncă silnică, fiind trimis în minele de cupru în lagărul din Jezkazgan, Kazahstan. Și în aceste circumstanțe extrem de dificile, a trăit în mod special Euharistia sa zilnică, a vizitat bolnavii din infirmeria lagărului, a împărțit Sacramentele, a predicat în diferite limbi. În total, a petrecut în lagăre 13 ani, 5 luni și 10 zile. În august 1954 a fost eliberat și deportat la Karaganda, unde a lucrat ca paznic într-un șantier, dedicându-se în secret apostolatului. A fost primul preot catolic care a ajuns acolo după al doilea război mondial.

S-a pus în slujba catolicilor de naționalitate poloneză și germană, dar și a greco-catolicilor. A celebrat Botezuri, a pregătit pentru Spovadă, pentru Prima Împărtășanie, pentru Căsătorie. Unele persoane parcurgeau și 300 km pentru a se spovedi la el și pentru a participa la Liturghia pe care o celebra în secret în colibe private cu ferestrele acoperite. În iunie 1955, a refuzat posibilitatea care i-a fost oferită, de a se întoarce în Polonia, în patria sa, și a decis să obțină cetățenia sovietică, pentru a rămâne aproape de credincioși până la moarte.

În 1956 a primit permisiunea de a merge în toată Uniunea Sovietică. A renunțat la munca de paznic de noapte și de atunci s-a ocupat exclusiv de apostolat, fără permisiunea autorităților. La periferia orașului Karaganda a cumpărat o colibă și a transformat-o într-o capelă pentru polonezi. Din păcate, după un an, autoritățile au închis-o. După mai mult de trei ani, a fost arestat pentru a treia oară, din cauza activității sale religioase la Karaganda. A renunțat să aibă un avocat și s-a apărat singur. I-a fost aplicată o pedeapsă de numai trei ani de muncă silnică, în loc de cei zece ani prevăzuți. După ce a ispășit pedeapsa, a reluat munca pastorală. La Karaganda, a continuat să-își îndeplinească misiunea sacerdotală până la epuizarea totală a forțelor sale. A murit acolo la 3 decembrie 1974.