Papa Francisc: În genunchi, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru darul păcii
20.09.2016, Vatican (Catholica) - În genunchi, pentru a ne ruga la Dumnezeul păcii, împreună, „dincolo de dezbinările religiilor”, până la a simți „rușine” pentru războaie și fără „a ne astupa urechile” la strigătul de durere al celor care suferă – spiritul cu care Papa Francisc a mers marți, 20 septembrie 2016, la Assisi, a fost exprimat în predica la Sfânta Liturghie celebrată dimineață în Casa Santa Marta, înainte de plecare. „Nu există un Dumnezeu al războiului”, a spus Pontiful în predică. Războiul, inumanitatea unei bombe care explodează lăsând la pământ morți și răniți, tăind calea „ajutoarelor umanitare” care nu pot ajunge la copii, bătrâni și bolnavi, este lucrarea celui rău care dorește să îi ucidă pe toți. De aceea, este necesar a ne ruga, chiar a plânge pentru pace, chemând toate religiile să se unească în convingerea că „Dumnezeu este Dumnezeul păcii”.
„Astăzi”, a spus Papa Francisc la începutul predicii, „bărbați și femei de toate religiile vom merge la Assisi. Nu pentru a face spectacol, ci doar pentru a ne ruga, a ne ruga pentru pace”. Dar pretutindeni în lume, după cum a cerut într-o scrisoare adresată tuturor Episcopilor, astăzi s-au organizat întâlniri de rugăciune care i-au invitat pe catolici, pe creștini, pe cei care cred și pe toți oamenii de bună voință, de orice religie, să se roage pentru pace. Pentru că, a spus din nou Succesorul lui Petru, „lumea este în război. Omenirea suferă”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
„Astăzi prima lectură (de la Sfânta Liturghie) se încheie cu aceste cuvinte: ‘Cine-și astupă urechea la strigătul celui sărac, va striga și el, dar nu i se va răspunde’ (Proverbe 21,13). Dacă noi, astăzi, ne astupăm urechea la strigătul acestor oameni care suferă sub bombe, care suferă exploatarea traficanților de arme, este posibil ca atunci când va veni rândul nostru să nu ni se răspundă. Nu putem să ne astupăm urechea la strigătul de durere al acestor frați și surori care suferă din cauza războiului”.
Noi, a recunoscut Papa Francisc, războiul „nu îl vedem”. „Ne înspăimântăm” din cauza „unor episoade de terorism, dar acestea nu se compară cu ceea ce se întâmplă în acele țări în care zi și noapte bombele cad iar și iar și ucid copii, bătrâni, bărbați și femei”. „Războiul este departe?”, s-a întrebat Sfântul Părinte. „Nu, este foarte aproape”, pentru că „războiul ne atinge pe toți, războiul începe în inimă”. „Domnul să ne dăruiască pacea în inimi, să îndepărteze orice poftă de lăcomie, de stăpânire, de luptă. Nu! Pace, pace! Inima noastră să fie o inimă de pace, dincolo de orice dezbinare a religiilor: toți, toți, toți! Pentru că toți suntem fii ai lui Dumnezeu. Și Dumnezeu este Dumnezeul păcii. Nu există un Dumnezeu al războiului: cel care face războiul este cel rău, diavolul, care dorește să îi ucidă pe toți”.
În fața acestei situații, nu pot exista dezbinări de credință. Nu este de ajuns să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că războiul nu ne atinge pe noi. „Desigur, îi mulțumim și pentru aceasta, dar să ne gândim și la alții. Să ne gândim astăzi nu numai la bombe, la cei morți și răniți, ci și la cei la care, copii și bătrâni, nu poate ajunge ajutorul umanitar ca să aibă ceva de mâncare. Nu pot ajunge la ei medicamentele. Sunt oameni flămânzi, bolnavi. Pentru că bombele sunt o piedică. Și în timp ce noi astăzi ne rugăm, ar fi frumos ca fiecare dintre noi să simtă rușine. Rușine pentru faptul că oamenii, frați ai noștri, sunt în stare de așa ceva. Astăzi să fie zi de rugăciune, de pocăință, zi în care să plângem pentru pace. Zi în care să ascultăm strigătul celui sărac, acest strigăt care ne deschide inima spre milostivire și iubire și ne salvează de egoism”.
