Mons. Zenari: Fără acord în regiune nu sunt șanse de pace în Siria
11.10.2016, Roma (Catholica) - „Chiar dacă sunt italian, ca Nunțiu patria mea este Siria. Și un fiu nu se poate depărta de la căpătâiul mamei, când este bolnavă sau muribundă. Pentru aceasta rămân acolo…” Cardinalul numit Mario Zenari, născut în 1946, din 2009 reprezentant pontifical la Damasc, a aflat de primirea însemnelor purpurii în timp ce lua masa cu rude și prieteni la Villafranca din Verona, în localitatea sa natală. „Nu știam nimic”, explică la Vatican Insider. În urmă cu trei ani o bombă de artilerie a căzut lângă Nunțiatură. „Dacă ar fi căzut cu jumătate de oră mai înainte, în timp ce recitam breviarul afară, nu știu dacă astăzi aș fi aici ca să vorbesc cu Dvs”, destăinuiește el.
– Care este astăzi situația la Damasc?
– Față de Alep încă se poate trăi, în pofida bombelor de artilerie și a schijelor. Totul este poluat: aerul, apa, solul. Și persoanele care au scăpat de bombe sau de atacuri cu arme chimice, trăiesc sub o altă bombă, aceea a sărăciei, care lovește 80% din populație. Jumătate din fabrici și din spitale sunt distruse.
– Ce poate face comunitatea internațională?
– Cheia unei posibile soluții este în mâna Statelor Unite și a Rusiei. În urmă cu trei ani părea că minunea era aproape, dar evenimentele din Crimeea și Ucraina au făcut să învie „războiul rece”. La începuturile lunii septembrie s-a ajuns la un acord, rușii se angajau să oblige forțele armate siriene să rămână la pământ, SUA să țină pe loc rebelii moderați. Apoi în ziua de 19 a fost atacul la adresa convoiului umanitar. Evident era cineva care voia să arunce în aer acordul.
– Vedeți posibile soluții la orizont?
– Astăzi în Siria sunt prezente șase-șapte națiuni diferite, unele aparținând regiunii. Și apoi este ISIS, care reprezintă un război înăuntrul războiului. Soluțiile se scufundă cu întărirea rebelilor extremiști. Intră arme cu multă ușurință și se știe cine finanțează aceste transferuri. În spatele anumitor grupuri se știe că sunt state din regiune care au mari disponibilități economice. Trebuie spus că acest conflict a izbucnit în casă musulmană, între țări sunnite și șiite. Problemele pentru Siria, dar și pentru Irak și Yemen vin de acolo. Fără un acord între țările din regiune este dificil de construit pacea.
– Dvs reușiți să aveți contacte fie cu guvernul sirian al președintelui Assad, fie cu rebelii?
– Noi ca sediu diplomatic avem relații cu guvernul și suntem tratați cu respect. Când merg pentru a vizita vreo Dieceză, avertizeze ministerul de externe, dar mi-au favorizat mereu și chiar mi-au oferit escortă. Sunt respectuoși față de Sfântul Scaun. Cu rebelii este mai greu pentru mine să am contacte directe. Sunt în raport cu preoți și membri ai comunităților catolice care trăiesc în zonele controlate de Al-Nusra, care la rândul lor au contacte cu rebelii.
– După părerea Dvs, este posibil să se ajungă la pace cu președintele Assad la putere?
– Din ceea ce pot vedea a fost o schimbare de perspectivă și s-au atenuat pozițiile acelor națiuni care voiau cu orice preț o schimbare de regim. Se caută soluții de compromis, ținând cont de lecția a ceea ce s-a întâmplat în alte țări.
– Bisericile locale au apărut foarte apropiate de Assad. De ce?
– Trebuie înțeles punctul lor de vedere: libertatea religioasă în Siria era bună, se puteau construi biserici. Este greu de imaginat ca dintr-o dată să se scuipe într-o farfurie din care s-a mâncat. Din partea mea în aceste situații am invitat mereu la prudență, la a nu se expune prea mult. Creștinii putea să fie acul balanței, să fie o punte. În satele mixte trăiau bine și conviețuiau bine cu musulmanii. Din păcate comunitatea creștină s-a subțiat. (interviu semnat de Andrea Tornielli, pentru Vatican Insider, 10 octombrie 2016, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)
Imagini
