Papa Francisc: Să ne spunem adevărul, pentru a nu cădea în ipocrizie
14.10.2016, Vatican (Catholica) - Pentru a-l urma pe Domnul este fundamental să nu ne înșelăm pe noi înșine, să nu ne spunem minciuni ca să nu cădem în ipocrizie, acea schizofrenie spirituală care ne face să spunem multe lucruri, dar fără a le pune în practică: a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 14 octombrie 2016, dimineață, în capela reședinței sale, Casa Santa Marta. În Evanghelia proclamată în această zi la Sfânta Liturghie (Luca 12,1-7), Isus avertizează cu privire la „aluatul fariseilor”, care este ipocrizia. Există un aluat bun și unul rău, a remarcat Pontiful. Aluatul care face ca Împărăția lui Dumnezeu să crească și aluatul care face să crească numai aparența, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Drojdia face mereu să crească. Când este bună, face ca întregul să crească de o manieră consistentă și să se transforme în pâine bună. Dar când este rea, nu face ca aluatul să crească bine. Ipocrizia are loc atunci când o persoană îl cheamă pe Domnul cu buzele, dar inima sa este departe de Domnul. „Este o dezbinare interioară, ipocrizia. Se spune una și se face alta. Este un fel de schizofrenie spirituală. Apoi, cel fățarnic este un simulator: simulează că este bun, politicos, dar la spate are pumnalul. Să ne gândim la Irod. Cu câtă politețe, speriat în interior, îi primise pe craii de la răsărit. Dar apoi, când să-și ia rămas bun, spune: mergeți și întoarceți-vă ca să-mi spuneți unde este acest copil ca să merg și eu să mă închin lui. Ca să-l ucidă. Ipocritul are două fețe. Este un simulator.”
„Vorbind despre acești învățători ai legii, Isus spune: ei spun și nu fac. Este o altă formă de ipocrizie. Este un nominalism existențial: cei care cred că spunând lucrurile, totul a fost făcut. Nu. Lucrurile trebuie făcute, nu trebuie doar spuse. Ipocritul este un nominalist, crede că prin a spune se face totul. Dar apoi ipocritul este incapabil să se acuze pe sine: nu găsește niciodată în el însuși vreo pată. Îi acuză pe ceilalți. Să ne gândim la paiul și bârna din Evanghelie. În acest fel putem descrie acest aluat, care este ipocrizia”. Pontiful a îndemnat la un examen de conștiință pentru a înțelege dacă creștem cu aluatul cel bun sau cu cel rău și a ne întreba: Cu ce spirit fac lucrurile? Cu ce spirit mă rog? Cu ce spirit mă adresez altora? Cu spiritul care construiește, sau cu spiritul care devine aer?
Important este să nu ne înșelăm pe noi înșine, să nu ne spunem minciuni, ci adevărul: „Cu cât adevăr se spovedesc copiii! Copiii nu spun niciodată o minciună la mărturisirea păcatelor. Nu spun niciodată lucruri abstracte, ci: am făcut aceasta, am făcut aceasta și așa mai departe. Sunt concreți. Copiii, când sunt în fața lui Dumnezeu și în fața celorlalți, spun lucruri concrete. De ce? Pentru că au aluatul cel bun, aluatul care face să crească așa cum crește Împărăția cerurilor. Domnul să ne dăruiască nouă, tuturor, pe Duhul Sfânt și harul lucidității de a ne spune care este aluatul cu care eu cresc, care este aluatul cu care eu acționez. Sunt o persoană sinceră, transparentă, sau sunt un ipocrit?”
