Papa Francisc: Să învingem ispita unei religii cu focuri de artificii
10.11.2016, Vatican (Catholica) - Trebuie să învingem ispita unei religii a spectacolului care caută mereu revelații noi, ca focurile de artificii, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată în dimineața zilei de joi, 10 noiembrie 2016, în capela reședinței sale din Casa Santa Marta. Împărăția lui Dumnezeu, a subliniat Pontiful, crește dacă păstrăm speranța în viața de zi cu zi. Făcând un comentariu la Evanghelia zilei (Luca 17,20-25), în care fariseii îl întreabă pe Isus când vine Împărăția lui Dumnezeu, Papa a remarcat că Isus le răspunde: „Împărăția lui Dumnezeu a venit, este deja în mijlocul vostru!”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Este ca mica sămânță care este semănată și crește singură, cu trecerea timpului. Dumnezeu este cel care o face să crească, dar fără să atragă atenția: „Împărăția lui Dumnezeu nu este o religie a spectacolului, prin care să căutăm mereu lucruri noi, revelații, mesaje. Dumnezeu a vorbit în Isus Cristos: acesta este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu. Celelalte sunt ca focurile de artificii, care te luminează pentru o clipă dar, apoi, ce rămâne? Nimic. Nu există creștere, nu există lumină, nu este nimic: o clipă. De atâtea ori am fost tentați de această religie a spectacolului, de a căuta lucruri străine de revelație, de blândețea Împărăției lui Dumnezeu care este în mijlocul nostru și crește… Mântuirea noastră este dată în speranță, speranța pe care o are omul care seamănă grâul sau femeia care pregătește pâinea, amestecând plămada și făina, cu speranța să crească.”
„În schimb, această luminozitate artificială este doar pentru o clipă și apoi dispare, ca focurile de artificii: nu sunt bune pentru a lumina o casă. Este un spectacol”. Atunci, a continuat Sfântul Părinte, ce trebuie să facem în timp ce așteptăm să vină plinătatea împărăției lui Dumnezeu? Trebuie „să păzim”. „Să păzim cu răbdare. Răbdare în munca noastră, în suferințele noastre. A păzi cum păzește omul care a plantat sămânța și păzește planta și caută să nu fie ierburi în apropierea ei pentru ca planta să crească. A păzi speranța. Aceasta este întrebarea pe care o pun astăzi pentru voi: dacă împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul nostru, dacă toți avem această sămânță înăuntrul nostru, dacă îl avem pe Duhul Sfânt acolo, cum le păzesc eu? Cum fac discernământul, cum știu să deosebesc planta bună a grâului de neghină?”
Împărăția lui Dumnezeu crește și se întărește în speranță. De aceea, a încheiat Papa Francisc, trebuie să ne întrebăm: „Am eu speranță, sau merg înainte cum pot și nu știu să deosebesc binele de rău, grâul de neghină, lumina, blânda lumină a Duhului Sfânt de luminozitatea acestui lucru artificial? Să ne întrebăm cu privire la speranța noastră în această sămânță care crește în noi și la felul în care păzim speranța noastră. Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul nostru, dar noi, prin odihnă, prin muncă, prin discernământ, trebuie să păstrăm speranța acestei Împărății a lui Dumnezeu care crește până la momentul în care va veni Domnul și toate se vor schimba: într-o clipă, totul, lumea, noi, totul. Și, după cum spune Sfântul Paul creștinilor din Tesalonic, în acel moment toți vom rămâne cu El”.
