Mons. Pierbattista Pizzaballa: Creștinii care au fugit nu se vor întoarce
08.12.2016, Bergamo (Catholica) - „Ideologiile care au distrus Siria și Irakul vin și la noi, în Iordania. Fundamentalismul tinerilor provoacă frică”. Mons. Pierbattista Pizzaballa, de puțin în funcție ca Administrator apostolic al patriarhiei latine de Ierusalim, a venit acasă, la Bergamo, pentru a participa la o întâlnire promovată de Fundația „Papa Ioan al XXIII-lea” pentru a prezenta volumul din Opera omnia despre Papa cel Bun „A.G. Roncalli – Ioan al XXIII-lea” dedicat anilor 1911-1912. Vatican Insider l-a intervievat, traducerea fiind făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
– Cum au fost aceste prime săptămâni? Cum a fost primit de clerul arab un administrator al Patriarhiei de origini italiene, după doi Patriarhi arabi?
– În cea mai mare măsură am fost primit bine. Merg prin parohii: nu o vizită pastorală, ci o întâlnire cu preoții pentru a vedea de aproape realitatea și a cunoaște problemele. Am găsit atâta disponibilitate. Mi se pare că au înțeles motivele venirii mele. Desigur este mult de făcut, în domeniul de organizare, administrativ și pastoral. Dar văd că este atâta bunăvoință. Există preoți foarte tineri, care au nevoie să fie însoțiți.
– De ce v-a trimis Papa pe Dvs?
– Ar trebui să îl întrebați pe el. Nu știu exact care au fost criteriile care au dus la alegerea sa. Cred că scopul este pur și simplu acela de a ajuta să se reorganizeze un pic Dieceza din punct de vedere administrativ și de organizare, și pe baza experienței mele precedente drept custode al Țării Sfinte. Și apoi de a găsi câteva linii de orientare pentru viitor, pentru că și Orientul Mijlociu se schimbă. Este o perioadă de tranziție.
– Cum se schimbă Orientul Mijlociu?
– Din păcate, în fiecare zi se citește în ziare ceea ce se întâmplă. Dieceza noastră, slavă Domnului, este un pic mai puțin implicată, nu trăim tragediile din Siria și din Irak. Dar și la noi există oricum o influență directă a acelor evenimente: există milioane de refugiați care au schimbat fața parohiilor noastre. Și apoi ideologiile care au distrus acele țări au ajuns și la noi, într-un fel oarecare.
– La ce vă referiți?
– Tinerele generații se schimbă, fundamentalismul a ajuns și în Iordania și provoacă frică. Apoi, tinerii nu mai au raportul cu Biserica pe care îl aveau părinții lor. Au un raport mai emancipat, mai ales în Iordania și Israel. Ceea ce cere răspunsuri pastorale diversificate. Dieceza Patriarhiei latine de Ierusalim se extinde în patru țări diferite: Iordania, Israel, Palestina și Cipru. Nu se poate face un plan pastoral univoc, trebuie să ne gândim la diferitele zone și la diferitele exigențe și asta cere o profundă reflecție din partea clerului.
– La ce punct este – sau nu este – dialogul dintre israelieni și palestinieni?
– Trebuie să fim sinceri: în acest moment nu este nimic. Cu respectul cuvenit mi se pare că nu se poate vorbi de nici o formă de negociere, nici de pace nici de altceva. Există niște contacte minime pentru chestiunile de tip tehnic, precum trecerile dintr-o zonă în alta, dar la nivel politic nu văd absolut nimic.
– Și aceasta pentru ce?
– Pentru atâtea motive. Lipsa de voință din ambele părți, Israel se mută la dreapta, palestinienii sunt divizați, comunitatea internațională probabil s-a săturat de această temă, cu atât mai mult cu cât astăzi există probleme mai grave și urgente, precum conflictele din Siria și din Irak. Toate aceste con-cauze fac în așa fel încât totul să fie oprit în acest moment.
– Cum este văzută alegerea lui Donald Trump?
– Ca peste tot, sunt unii care sunt mulțumiți, alții care sunt nemulțumiți. Multe persoane și mulți observatori sunt curioși să înțeleagă cum va acționa, pentru că este un pic necunoscut. În afară de fraze cu efect din campania electorală, va trebui să se vadă acum care vor fi colaboratorii săi și care sunt deciziile pe care le va lua. Este curiozitate.
– S-a vorbit despre o sprijinire a lui Trump pentru noile colonii israeliene. Cât de mult au incidență în raportul dintre israelieni și palestinieni?
– Problema coloniilor are incidență enormă, este o rană care în loc să se vindece se aprofundează tot mai mult și face dacă nu imposibilă măcar dificilă orice acord viitor.
– Așadar a apus ideea de două popoare și de două state?
– Asta nu se poate spune. Dar drumul este în urcuș…
– Cum vedeți, din observatorul Dvs, situația din Siria?
– Situația este tragică, este o țară care nu mai există, este distrusă. Știm cum se va termina de acum: este clar că Iranul, Assad și Putin vor avea ultimul cuvânt, însă cu ce preț? Țara este distrusă, nu numai în infrastructuri. Este distrusă și în relațiile dintre diferitele comunități. Există o ură profundă, va trebui reconstruit totul și încă nu se știe când și în ce mod. Nu cred că creștinii care au plecat vor mai voi să parieze pe viitorul lor acolo. Același lucru se întâmplă cu Irakul.
– Refugiații irakieni din Iordania, fugiți din Mosul, spun că nu speră să se întoarcă…
– Eram în Iordania până alaltăieri. Am mers să văd o școală unde erau copii irakieni refugiați. Într-un moment de pauză i-am întrebat pe învățători: ce program aveți, cel iordanian sau cel irakian? Au început să râdă și mi-au răspuns: «Cel britanic! Vom pleca toți…». Militarii nu pot să facă pacea, ci numai să câștige un război. Pentru pace este nevoie de politică ce nu există și nu se știe bine ceea ce va fi. Creștinii după ceea ce au văzut… Au plecat, cu greu se vor întoarce.
– Cum trăiesc creștinii această situație?
– Pe de o parte există temeri și preocupări pentru viitor. Acest război, acest tip de război cu fundal religios, a făcut să dispară toate referințele pentru comunitatea creștină. Văd atâta preocupare. Pe de altă parte îmi spun, privind istoria, că nu este prima dată când ne aflăm în această situație în Orientul Mijlociu. Mă gândesc de exemplu la o sută de ani în urmă, la ceea ce s-a întâmplat cu armenii. Au fost răni profunde dar, parafrazându-l pe Sfântul Paul, creștinii au fost bătuți și umiliți, dar nu au fost nimiciți.
– Dar creștinii sunt în vizor?
– Trebuie spus că războiul care este în desfășurarea este un război între musulmani. Apoi fiecare vede totul din perspectiva proprie. Creștinii din acele țări se simt obiect al urii lumii. Dar, pe de altă parte, și musulmanii simt asta și se simt obiect al urii lumii. Este un război între musulmani care are aceste consecințe triste pentru creștini. Există forme de fundamentalism, să ne gândim la Daesh… Dar, repet, este înainte de toate un război între ei.
– Care sunt adevăratele motivații ale acestui război?
– Un război dus cu arme care vin din Orient… Sunt multe motivațiile: ciocnirea de putere dintre sunniți și șiiți, apoi este chestiunea energetică, ce înseamnă nu numai accesul la sursele de energie ci și modul de a le transporta și în sfârșit controlul asupra Orientului Mijlociu. Apoi există pozițiile țărilor occidentale și orientale care sunt divizate între ele.
– În Europa ajung refugiații din acest război…
– Oricum ar fi venit, nu cu aceste numere. Vorbim despre țări care au cincizeci la sută din populație cu mai puțin de treizeci de ani, cu șomaj foarte ridicat. Acești tineri prin mass-media văd în Europa pe Eldorado.
– Ce ar trebui să facă Europa pentru Orientul Mijlociu?
– Nu știu, poate că este utopic, dar aș vrea să spun ce ar fi trebuit să facă. Ar fi trebuit să însoțească acest țări în dezvoltarea lor și în creșterea lor. Mă gândesc la Siria, la Irak și la Egipt, țări mari care au rămas oprite din punctul de vedere al dezvoltării economice și sociale.
– Fiind creștini din Țara Sfântă și din Orientul Mijlociu vă simțiți însoțiți și ajutați de celelalte Biserici?
– Ar fi nedrept să spun că ne simțim abandonați. Chiar dacă totul este perfectibil, trebuie să spun privind la ceea ce se întâmplă în Siria și Irak că Biserica universală și Caritas-ul fac foarte mult.
– La ce punct suntem cu tratativele lungi, foarte lungi, pentru acordul fiscal și administrativ dintre Biserica Catolică și statul Israel?
– Negocierile s-au reluat în această lună, mi se pare cu bunăvoință, este un semn bun. Am văzut de mai multe ori aceste reluări și ne dorim ca să ducă la soluții reale. După atâtea experiențe rămase suspendate, nimeni nu mai vrea să hazardeze judecăți și previziuni, chiar dacă am văzut de ambele părți bunăvoință. Este timpul de a încheie, există atâtea probleme din punct de vedere fiscal și administrativ care trebuie să fie rezolvate.
