Papa Francisc: Să învățăm să credem asemenea Mariei
13.12.2016, Vatican (Catholica) - Papa Francisc celebrat luni sărbătoarea Fecioarei de la Guadalupe, indicând spre credința Mariei nu ca rezultat al unui ideal fals, în care totul este roz, ci al unei tării deosebite în special atunci când viața merge mai greu. „În Maria avem reflexia fidelă nu a unei credințe îndulcite poetic, ci a unei credințe puternice mai ales într-o epocă în care se frâng încântările dulci ale lucrurilor și contradicțiile intră în conflict peste tot”, a spus Pontiful, citându-l pe Romano Guardini. A insistat că trebuie să învățăm „de la această credință puternică și serviabilă care a caracterizat-o și o caracterizează pe Mama noastră”.
Sfântul Părinte a celebrat Liturghia pe 12 decembrie, în sărbătoarea Fecioarei de Guadalupe, cu elemente specifice regiunilor indigene mexicane, inclusiv imnuri străvechi în limbi precum Nahuatl, Quechua, Mapuche și Guarani. Venerarea Fecioarei de Guadalupe a început în secolul al XVI-lea, când o „Fecioară din cer” s-a identificat ca Mama Adevăratului Dumnezeu în apariția ei în fața lui Juan Diego, un indian sărac din Tepeyac, la nord-vest de Ciudad de Mexico. Imaginea ei miraculos imprimantă pe tilma indianului este intactă după mai bine de 470 de ani. Pontiful a călătorit în Mexic anul acesta, o parte a călătoriei sale fiind dedicată tocmai acestui Sanctuar al Fecioarei Maria.
La predică, Pontiful a subliniat că pasajul evanghelic amintește de momentul Bunei Vestiri, când îngerul Gabriel i-a spus Mariei că va fi mama lui Dumnezeu. „Scena evanghelică poartă în sine tot dinamismul vizitei lui Dumnezeu: când Dumnezeu ne vine în întâmpinare mișcă măruntaiele noastre, pune în mișcare ceea ce suntem până la transformarea întregii noastre vieți în laudă și binecuvântare. Când Dumnezeu ne vizitează ne lasă neliniștiți, cu sfânta neliniște a celor care se simt invitați să anunțe că El trăiește și este în mijlocul poporului Său. Vedem aceasta în Maria, prima discipolă și misionară, noua arcă a alianței care, departe de a rămâne într-un loc rezervat în templele noastre, iese ca să viziteze și însoțește cu prezența sa gestația lui Ioan. Așa a făcut și în 1531: a alergat la Tepeyac pentru a sluji și a însoți poporul care era în gestație cu durere, devenind Mama sa și a tuturor popoarelor noastre.”
Sf. Părinte a subliniat că „Maria este astfel ca o icoană a discipolului, a femeii credincioase și rugătoare care știe să însoțească și să încurajeze credința noastră și speranța noastră în diferitele etape pe care trebuie să le străbatem”. De la ea trebuie să învățăm să credem și să fim „sare și lumină în viețile noastre și în societate”. O societate tot mai fragmentată, și mai neatentă la săraci. „Este o societate căreia îi place să se laude cu progresele sale științifice și tehnologice, dar care a devenit oarbă și insensibilă în fața miilor de fețe care rămân în urmă pe drum, excluși de orgoliul orbitor al câtorva puțini. O societate care ajunge să creeze o cultură de dezamăgirii, a descurajării și a frustrării în foarte mulți frați ai noștri; și a angoasei în atâția alții care experimentează dificultăți pentru a nu rămâne în afara drumului.”
Pontiful a deplâns diverse situații sociale: „Cât de greu este să ne lăudăm cu societatea bunăstării când vedem că iubitul nostru continent american s-a obișnuit să vadă mii și mii de copii și de tineri ai străzii care cerșesc și dorm în gări, în stațiile subterane de metrou sau unde reușesc să găsească un loc. Copii și tineri exploatați în munci clandestine sau constrânși să găsească o monedă la intersecțiile străzilor, curățând parbrizul mașinilor noastre și simt că în ‘trenul vieții’ nu este loc pentru ei. Și câte familii continuă să fie marcate de durerea de a-i vedea pe copiii lor victime ale comercianților morții. Cât de dur este să vedem cum am normalizat excluderea bătrânilor noștri, obligându-i să trăiască în singurătate, pur și simplu pentru că nu sunt productivi; sau a vedea situația precară care lovește demnitatea femeilor noastre.”
În fața tuturor acestor situații, a spus Papa, trebuie să privim la Maria și să învățăm să avem credința ei puternică. „A o celebra pe Maria înseamnă, în primul rând, a o comemora pe mama, a comemora că nu suntem nici nu vom fi vreodată un popor orfan. Avem o Mamă! Și unde este mama acolo este mereu prezență și gust de casă. Unde este mama, acolo frații vor putea să se certe dar întotdeauna va triumfa sentimentul unității. Unde este mama acolo nu va lipsi lupta în favoarea fraternității. Mereu m-a impresionat să văd, în diferite popoare din America Latină, acele mame luptătoare care, adesea singure, reușesc să îi ducă înainte pe copii. Așa este Maria. Așa este Maria cu noi: suntem copiii săi: Femeie luptătoare în fața societății neîncrederii și a orbirii, în fața societății indolenței și a dispersării; Femeie care luptă pentru a întări bucuria Evangheliei. Luptă pentru a da ‘trup’ Evangheliei.”
Sfântul Părinte a explicat că „Maria, pentru că a crezut, a iubit; pentru că este slujitoare a Domnului este slujitoare a fraților săi. A celebra comemorarea Mariei înseamnă a celebra că noi asemenea ei suntem invitați să ieșim și să mergem la întâlnirea cu alții cu însăși privirea ei, cu însăși viscerele sale de milostivire, cu înseși gesturile sale. A o contempla înseamnă a simți invitația puternică de a imita credința sa. Prezența sa ne duce la reconciliere, dându-ne forță pentru a genera legături în binecuvântatul nostru pământ latinoamerican, spunând ‘da’ vieții și ‘nu’ oricărui tip de indiferență, de excludere, de rebutare a popoarelor sau a persoanelor.” Și a încheiat cu această rugăciune: „Dă-ne pacea și grâul, Stăpâna și Copila noastră, / o patrie care să unească locuința, biserica și școala, / o pâine care să fie pentru toți și o credință care să ardă / prin mâinile tale întinse, prin ochii tăi de stea. Amin.”
Imagini
