Papa Francisc: magii îi reprezintă pe cei ce îl caută pe Dumnezeu
06.01.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a spus vineri, în sărbătoarea Epifaniei, că Magii nu sunt doar bărbați care l-au căutat pe Pruncul Isus acum două mii de ani, ci „exprimă portretul omului credincios, al omului care are nostalgie de Dumnezeu; al celui care simte lipsa propriei case, patria cerească. Reflectă imaginea tuturor oamenilor care în viața lor nu și-au lăsat anesteziată inima”, a spus Pontiful pe 6 ianuarie.
A explicat că magii „au văzut o stea care i-a pus în mișcare. Descoperirea a ceva neobișnuit care s-a întâmplat pe cer a declanșat o serie nenumărate de evenimente. Nu era o stea care a strălucit în mod exclusiv pentru ei, nici nu aveau un ADN special pentru a o descoperi. Așa cum a recunoscut bine un părinte al Bisericii, magii nu au pornit la drum pentru că au văzut steaua, ci au văzut steaua pentru că s-au pornit la drum (cf. Sfântul Ioan Gură de Aur). Aveau inima deschisă la orizont și au putut vedea ceea ce arăta cerul pentru că exista în ei o dorință care îi mâna: erau deschiși la o noutate.”
Și Pontiful și-a continuat predica vorbind repetat despre „sfânta nostalgie de Dumnezeu”, care „ne permite să ținem ochii deschiși în fața tuturor tentativelor de a reduce și de a sărăci viața” și care „menține vie speranța comunității credincioase care, din săptămână în săptămână, imploră spunând: ‘Vino, Doamne Isuse!'” Și a continuat: „Credinciosul ‘nostalgic’, mânat de credința sa, merge în căutarea lui Dumnezeu, ca și magii, în locurile cele mai ascunse ale istoriei, pentru că știe în inima sa că acolo îl așteaptă Domnul. Merge în periferie, la graniță, în locurile neevanghelizate, pentru a se putea întâlni cu Domnul său; și nu o face deloc cu o atitudine de superioritate, o face ca un cerșetor care nu poate ignora ochii celui pentru care Vestea Bună este încă un teren de explorat.”
Revenind la magi, Papa Francisc a spus că aceștia veneau să adore și au ajuns la locul – teoretic – potrivit: palatul lui Irod. „Era locul potrivit, pentru că aparține unui rege să se nască într-un palat și să aibă curtea sa și supușii săi. Este semn de putere, de succes, de viață reușită.” Dar ajunși acolo au descoperit „că ceea ce căutau nu era în palat, ci se găsea într-un alt loc, nu numai geografic ci existențial”; au descoperit că „Dumnezeu a voit să se nască acolo unde nu îl așteptam, unde probabil nu îl voiam”. Și a subliniat în continuare că Irod „nu a putut adora pentru că scopul său era ca să îl adore pe el; nici preoții nu au putut adora pentru că știau multe, cunoșteau profețiile, dar nu era dispuși nici să meargă nici să se schimbe.”
Magii, a încheiat Papa, „au simțit nostalgie, nu mai voiau lucrurile obișnuite. Erau obișnuiți, dependenți și sătui de Irozii din timpul lor. Dar acolo, la Betleem, era o promisiune de noutate, o promisiune de gratuitate. Acolo se întâmpla ceva nou. Magii au putut adora pentru că au avut curajul de a merge și prosternându-se în fața celui mic, prosternându-se în fața celui sărac, prosternându-se în fața celui lipsit de apărare, prosternându-se în fața neobișnuitului și necunoscutului Prunc din Betleem, acolo au descoperit gloria lui Dumnezeu.”
