Pentru a fi ajutați migranții minori este importantă unitatea familiei
15.01.2017, Vatican (Catholica) - În fața „situației dramatice a migranților minori închiși în centrele de detenție și în lagărele de permanență obligatorii, unde sunt segregați, fără posibilitate de a frecventa în mod normal școala, și cu riscul de a fi recrutați de criminalitatea organizată, este urgent de găsit alternative care să respecte importanța unității familiei”. Este apelul lansat de Cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, în ajunul Zilei Mondiale a Migrantului și Refugiatului, dedicată anul acesta tocmai „Migranților minori, vulnerabili și fără glas”. În acest interviu acordat pentru L’Osservatore Romano, apărut pe ITRC.ro în traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu, Cardinalul vorbește și despre noul Dicaster pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale prezidat de el.
– Duminică, 15 ianuarie, este a 103-a Zi Mondială a Migrantului și Refugiatului. Nu există riscul de a-i celebra numai pe cei morți în mare?
– Această zi are, desigur, printre finalitățile sale, amintirea și denunțarea întâmplărilor din ultimul an. De fapt, nu putem uita pe toți cei care, voind să scape de moarte sigură sau căutând un viitor mai bun, și-au pierdut viața sau suferă chinuri de nedescris. Dacă privim numai la contextul mediteraneean, statisticile vorbesc despre peste cinci mii de migranți morți în mare în timpul călătoriei spre Europa în 2016. Ne aflăm în fața celui mai rău bilanț anual înregistrat vreodată în termeni de pierderi de vieți umane. Și printre ei sunt numeroși, din păcate, copiii; amintim cazul micuțului Aylan din septembrie 2015. De atunci în mare au murit peste 400 de minori.
Totuși, trebuie să ne străduim să lărgim privirea și să fim conștienți de realitățile care chinuiesc și celelalte continente. De exemplu, în America sunt mulți copiii constrânși să se mute dintr-o țară în alta. Conform Agenției ONU pentru Refugiați (UNHCR), peste jumătate dintre refugiații din lume au o vârstă mai mică de 18 ani și datele indică și că, în 2015, cifra de copii neînsoțiți care au căutat refugiu a ajuns la aproape 100.000. Ne aflăm deci în fața unei probleme actuale și urgente, care implică toată planeta și care cere atenția noastră și angajarea noastră. Pentru aceasta, îi invităm pe toți creștinii să conștientizeze provocarea socială și pastorală pe care o reprezintă situația minorilor migranți și refugiați.
Însă această Zi Mondială este și o ocazie pentru a sublinia atâtea elemente pozitive. Mișcarea migratoare reprezintă ea însăși o bogăție: la nivel de resurse umane; pentru beneficiul economic pe care-l aduce; și în aspectul său cultural. Și acestea sunt numai câteva dintre aspectele pozitive pe care migrația le aduce cu sine. Apoi, din partea celui care primește nu putem uita toate acele răspunsuri generoase și creative puse în aplicare fie de societatea civilă fie de Biserică.
– Minorii migranți și refugiați și generațiile a doua constituie un element important al creșterii societăților noastre. Ce instrumente avem pentru a-i integra?
– Papa Benedict al XVI-lea a dorit să dedice două mesaje tinerilor migranți, în 2008 și în 2010. El a reflectat asupra provocărilor pe care tinerii trebuie să le înfrunte în locurile de sosire și și-a îndreptat atenția, în mod deosebit, spre sprijinirea familiei și a școlii. Papa Francisc, astăzi, aprofundează această reflecție și pune accentul pe grija Bisericii față de „copiii care sunt de trei ori lipsiți de apărare pentru că sunt minori, pentru că sunt străini și pentru că sunt neajutorați, când, din diferite motive, sunt forțați să trăiască departe de țara lor de origine și despărțiți de afecțiunea familiei”. Tutelarea drepturilor lor pe baza orânduirii juridice internaționale este de importanță fundamentală. Principiul interesului superior al copilului este stabilit de articolul 3 din Convenția despre drepturile copilăriei din 1989. De aceea, autoritățile din țările care primesc au obligația să le garanteze.
– Conform statisticilor, numărul minorilor străini neînsoțiți aproape s-a dublat într-un an. În ultima vreme, Papa Francisc a vorbit de mai multe ori despre drama copiilor, și migranți, care singuri trebuie să înfrunte abuzuri sau violențe față de ei. Ce se poate face pentru a stăvili acest fenomen?
– Este adevărat. Statisticile evidențiază această tristă creștere. Dacă, de exemplu, vorbim despre situația italiană, constatăm că numărul minorilor neînsoțiți debarcați în țară chiar s-a dublat, trecând de la 12.360 în 2015 la 25.772 în 2016. Și a fi singuri îi face în mod inevitabil mai vulnerabili și îi face să cadă victime ale traficului de persoane pentru scopuri nedemne. În fața acestui lucru, Pontiful își ridică încontinuu propriul glas pentru a denunța această situație dramatică, de exemplu în recenta Scrisoare adresată Episcopilor în sărbătoarea Sfinților Prunci Nevinovați și în discursul adresat corpului diplomatic din 9 ianuarie.
În mesajul din 2017, Papa încurajează protejarea și apărarea minorilor migranți, pornind de la cunoașterea factorilor care contribuie la crearea unei stări de vulnerabilitate, cum ar fi lipsa mijloacelor de supraviețuire, nivelul scăzut de alfabetizare și necunoașterea legilor, culturii și limbii. Adesea se vrea să se răspundă cu politici de imigrare mai restrictive, controale mai severe la granițe și luptând împotriva criminalității organizate. Însă este necesar de înfruntat cauzele mai profunde ale fenomenului. Papa Francisc reafirmă că și o colaborare tot mai strânsă între imigrați și comunitățile care îi primesc ajută la stăvilirea fenomenului. Și atâtea persoane, amintim aceasta mereu, se dăruiesc deja zilnic, punând în mod neobosit viețile lor în slujba acestor copii.
– Această creștere exponențială a numărului de minori străini neînsoțiți are primirea necesară?
– În mesajul său, una dintre cele patru linii directoare indicate de Pontif ca răspuns la fenomenul migrației minorilor este tocmai necesitatea de integrare. Aceasta este, pentru mulți, o perioadă de instabilitate, în care trebuie să se facă o tranziție de la cultura și societatea de origine la o nouă viață în țara de sosire. Atâția experimentează așa-numita „dificultate a dublei apartenențe”. Pentru acest motiv, Papa amintește de necesitatea „adoptării de politici adecvate de primire, de asistență și de incluziune”, și a „inserării sociale a minorilor migranți, sau programe de repatriere sigură și asistată”.
Canada, în 1996, a devenit prima dintre țările care a introdus directive îndreptate specific spre minorii care cereau azil, dar multe alte guverne înfruntă cu dificultate problema și acțiunile lor oscilează între adoptarea de măsuri rigide de control și eforturi menite să respecte articolul 22 din Convenția despre drepturile copilăriei, care cere țărilor semnatare să furnizeze o protecție și o asistență adecvată copiilor. În acest context, Pontiful a dorit să îndrepte o atenție deosebită spre situația migranților minori închiși în centrele de detenție și în lagărele de permanență obligatorii, unde sunt segregați, fără posibilitate de a frecventa în mod normal școala, și cu riscul de a fi recrutați de criminalitatea organizată. Este urgent de găsit alternative care să respecte importanța unității familiei.
În plus, cum notează Papa Francisc, rămâne fundamentală crearea de inițiative de cooperare care să tindă la reducerea cauzelor emigrării. Pentru cele spuse și în vederea integrării migranților și refugiaților minori, este fundamental în mod logic a avea o legislație specifică ce să vină în întâmpinarea problematicilor lor specifice. A favoriza reîntregirea familiei sau, în cazul în care nu este posibilă, a promova primirea lor din partea familiilor, evitând astfel pe cât posibil lagărele și alte centre, ar fi un bun început. Punct important este și acela al integrării școlare în sistemul educativ național, oferind itinerare formative specifice de integrare adaptate exigențelor lor, în așa fel încât să se garanteze pregătirea lor și să fie înzestrați cu bazele necesare pentru o inserare corectă în noua lume socială, culturală și profesională. Și nu putem uita necesitatea ca trecerea din țara de plecare la țara de sosire să fie sigură, de exemplu prin coridoare umanitare.
– Aceasta este prima Zi Mondială care se celebrează de la instituirea noului Dicaster pentru Promovarea Dezvoltării Umane Integrale, intrat în funcțiile sale de la 1 ianuarie. Care au fost prioritățile activității dumneavoastră în aceste prime săptămâni?
– Dicasterul ia formă, reuniune după reuniune, cu necesitatea de a da un profil unitar acelor funcțiuni care erau ale patru diferite Consilii Pontificale: Dreptate și Pace, Pastorația Migranților și Itineranților, Cor Unum și Lucrătorii Sanitari. De la motu proprio Humanam progressionem (17 august 2016) la intrarea în vigoare a Dicasterului (1 ianuarie 2017) am avut momente puțin strâmte pentru reorganizare. Pentru aceasta am cerut o prorogare de la Papa, care ne-a acordat-o, până la Paști. În noul Dicaster este prevăzut un birou de cercetare și studiu; un birou care se va ocupa de aplicarea practică a proiectelor; un birou care se va ocupa în manieră sistematică de comunicare, de raportul cu lumea, pentru a dialoga nu numai cu interlocutorii noștri obișnuiți ci pentru a ieși în întâmpinarea tuturor și a realiza provocarea de a promova binele societății.
Tema migratoare are o greutate tot mai mare în ziua de azi. Crearea unei secțiuni pentru migranți și refugiați demonstrează toată atenția Papei față de chestiunea delicată a fenomenului migrator. Această secțiune se va folosi de colaborarea experților în materie și va menține contacte specifice cu organismele internaționale în domeniul migrator. Biserica, sub conducerea Papei, este tot mai mult chemată să ofere gesturi concrete de proximitate și de umanitate, elemente esențiale ale acelei dezvoltări la care milioane de copii au dreptul.
