Episcopii germani au publicat un document privind aplicarea exortației Amoris laetitia
02.02.2017, Koln (Catholica) - Episcopii germani au publicat propriul ghid de interpretare pentru exortația Amoris laetitia, susținând primirea la Împărtășanie, în anumite cazuri, a divorțaților recăsătoriți. Decizia Conferinței Episcopale Germane vine pe fondul uneia cumva similare a Episcopilor maltezi. În timp ce prelații subliniază că accesul la Sacramente este o problemă ce trebuie tratată după fiecare caz în particular, noile indicații permit „posibilitatea primirii Sacramentelor în aceste situații”, de recăsătorire.
Intitulat „Bucuria iubirii, care este trăită în familii, este și bucuria Bisericii”, documentul a fost publicat de consiliul permanent al Conferinței Episcopale Germane pe 1 februarie, având ca subtitlu „O invitație la o pastorație înnoită a căsătoriei și familiei în lumina la Amoris laetitia„. Episcopii susțin în document că însoțirea cuplurilor în criză, divorțate și recăsătorite, este „o mare provocare și o oportunitate”. „Legat de primirea Sacramentelor, Episcopii nu văd în Amoris laetitia o regulă generală sau un mecanism automat, ci sunt convinși că sunt cerute soluții discernute care să facă dreptate fiecărui caz individual.” Astfel, „nu toți credincioșii ale căror căsătorii a fost desfăcute și sunt divorțați și recăsătoriți civil, pot primi Sacramentele fără vreo distincție”.
Episcopii germani laudă Amoris laetitia pentru „beneficiile pastorale și teologice” și pentru reintroducerea a ceea ce numesc patru piloni „ai abordării pastorației căsătoriei și familiei”. Aceștia sunt: pregătirea pentru căsătorie; însoțirea în căsătorie; întărirea familiei ca loc de învățare a credinței; și sprijinirea fragilității ei prin însoțire, discernământ și integrare. În timp ce primii trei piloni sunt explicați în doar câteva paragrafe, al patrulea are spațiul cel mai amplu în documentul german. Episcopii admit că instituția căsătoriei este indisolubilă, dar în același timp cer o atenție specială pentru situațiile individuale și evitarea judecăților „care nu țin cont de complexitatea diferitelor situații”.
Referindu-se la nr. 296 și 297 din Amoris laetitia, Episcopii germani afirmă că situațiile speciale trebuie ajutate utilizându-se „concepte călăuzitoare” precum însoțirea, discernământul și integrarea. În timp ce însoțirea cere „încurajarea oamenilor pe calea vieții și Evangheliei”, se susține că discernământul nu trebuie să se oprească la situația morală obiectivă a persoanelor în cauză. Se face aici trimitere la nota de subsol 351 din exortația papală, în care Papa Francisc scrie: „În anumite cazuri ar putea să fie și ajutorul Sacramentelor. Pentru aceasta, ‘le amintesc preoților că scaunul de spovadă nu trebuie să fie o sală de tortură, ci locul milostivirii Domnului’. La fel semnalez că Euharistia ‘nu este un premiu pentru cei perfecți, ci un remediu generos și un aliment pentru cei slabi’.”
Episcopii germani completează: „La finalul unui astfel de proces spiritual, care mereu privește reintegrarea, nu în fiecare caz va fi primirea Sacramentelor Spovezii și Euharistiei”. Episcopii subliniază că „decizia individuală dacă o persoană, în circumstanțele respective, poate să primească Sacramentele, merită respect și recunoaștere”. La final, cei care doresc să urmeze calea căsătoriei și vieții de familie în Biserică sunt îndemnați „să cunoască Amoris laetitia, un document deschizător de drumuri”.
