Un alt Cardinal despre împărtășirea divorțaților-recăsătoriți

15.02.2017, Vatican (Catholica) - Conducătorul departamentului Vaticanului responsabil cu interpretarea legilor ecleziale a afirmat că persoanele divorțate și recăsătorite care doresc să își schimbe situația dar nu pot, ar putea fi primite la Împărtășanie fără să trăiască în abstinență (ca frate și soră).

„Biserica ar putea admite la Spovadă și la Euharistie credincioșii care se găsesc în uniuni ilegitime când sunt îndeplinite două condiții esențiale: doresc să își schimbe situația, dar nu pot să își îndeplinească această dorință”, susține Cardinalul Francesco Coccopalmerio, de 78 de ani, în broșura sa intitulată „Capitolul opt din exortația apostolică post sinodală Amoris laetitia”, publicată săptămâna trecută. Cardinalul este președintele Consiliul Pontifical pentru Textele Legislative. Broșura, publicată de Editura Vaticanului și prezentată pe 14 februarie la o conferință de presă din Vatican, oferă viziunea sa despre document „Amoris laetitia”. Intenția este să expună „bogatul mesaj doctrinal și pastoral” al exortației Papei Francisc, apărută anul trecut.

Parte a motivației pentru a scrie acest text, a spus prelatul, este faptul că cel de-al optulea capitol „a fost judecat fie negativ, fie cu o anumită rezervă”. În text, Cardinalul citează intens din „Amoris laetitia”, spunând că în capitolul 8 se vede clar ilustrată atât doctrina Bisericii despre căsătorie, cât și condițiile în care, datorită gravelor repercusiuni, cuplurile ce trăiesc în uniuni iregulare ar putea primi Împărtășania. Reafirmă învățătura Bisericii privind indisolubilitatea căsătoriei și subliniază că Biserica nu trebuie în nici un caz „să renunțe la a propune idealul deplin al căsătoriei, planul lui Dumnezeu în toată măreția sa”. „Orice formă de relativism sau un respect excesiv în momentul propunerii lui ar fi o lipsă de fidelitate față de Evanghelie și de asemenea o lipsă de iubire față de Biserică.”

Prelatul subliniază însă că, în linie cu „Amoris laetitia”, există numeroși factori complecși care contribuie la faptul pentru care eșecurile în căsătorie și uniunile iregulare sunt atât de răspândite, precum abandonarea de către unul dintre soți, stigmatele culturale și alți „factori atenuanți”. Cardinalul indică spre paragraful 301 din „Amoris laetitia” în care se spune: „nu mai este posibil a spune că toți cei care se află în vreo situație așa-numită ‘iregulară’ trăiesc în stare de păcat de moarte, lipsiți de harul sfințitor”. Referindu-se la situațiile iregulare, exortația, în opinia sa, „se referă la toți cei care sunt căsătoriți doar civil sau trăiesc în uniuni de facto sau sunt legați de o căsătorie canonică anterioară”.

Citând mai departe din acel paragraf, Cardinalul a spus: „un subiect poate să știe foarte bine regula, dar să aibă o mare dificultate din a înțelege ‘valorile ei inerente’, sau să fie într-o situație concretă ce nu îi permite să acționeze diferit și să decidă altceva fără să mai păcătuiască […]; pot exista factori care îi limitează capacitatea de a lua o decizie”. Dând un exemplu de o situație în care o persoană poate să fie deplin conștientă de iregularitatea situației, dar să se confrunte cu o mare dificultate în schimbarea ei din teama de a nu cădea într-un păcat mai mare, Cardinalul Coccopalmerio a indicat spre cupluri aflate într-o nouă uniune, care nu se pot separa datorită unor „motive grave”, precum educarea copiilor lor.

A folosit și exemplul unei femei care trăiește în concubinaj cu un bărbat și cu cei trei copii ai lui, care au fost abandonați de prima soție. Cardinalul a explicat că femeia l-a salvat pe bărbat „dintr-o stare de profundă disperare, probabil din ispita sinuciderii”. Cuplul este format de 10 ani, având împreună un copil, femeia făcând sacrificii deosebite să ajute și la creșterea celorlalți trei. În timp ce femeia în situația ipotetică „este deplin conștientă că se află într-o situație iregulară” și „și-ar dori în mod onest să își schimbe viața, evident nu poate”, a spus prelatul, explicând că dacă l-ar părăsi, „bărbatul s-ar întoarce la situația anterioară, iar copiii ar fi lăsați fără o mamă”. A-l părăsi ar însemna deci pentru femeie a eșua din sarcina ei față de persoane inocente, adică față de copii. Din această cauză, susține Cardinalul Coccopalmerio, „este evident că nu l-ar putea părăsi fără ca un nou păcat” să fie comis.

Vorbind despre abstinență, Cardinalul a amintit de exortația apostolică „Familiaris consortio” a Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, din 1981. În respectivul document, Pontiful polonez învăța că divorțații recăsătoriți, care nu pot satisface obligația de separare, pot primi dezlegare în Spovadă, ceea ce le-ar deschide accesul la Împărtășanie, doar dacă își asumă trăirea în abstinență totală – adică să ducă o viață de frate și soră. Pentru Cardinalul Coccopalmerio însă, în timp ce cuplurile care pot face așa ceva, ar trebui să o facă, pentru celelalte ispita infidelității crește cu cât un cuplu se abține mai mult de la relații intime, provocând potențial un mai mare rău copiilor. Se referă aici la nota 329 din „Amoris laetita”, care trimite la „Familiar consortio”, și citează din „Gaudium et spes”: „nu este rar ca fidelitatea să fie pusă în pericol și să poată fi compromis binele copiilor” atunci când se merge pe calea abținerii de la relații sexuale.

Cardinalul Coccopalmerio subliniază că în timp ce pentru el dorința de schimbare a propriei situații în ciuda incapacității de a o face este îndeajuns pentru a primi Împărtășania, condițiile trebuie „discernute cu atenție și cu competență” de către autoritatea eclezială, care în mod normal ar fi preotul paroh al cuplului, care știe cuplul „mai direct” și poate astfel să ofere călăuzirea adecvată. Pentru Cardinal, singurul caz în care un cuplu aflat într-o situație iregulară poate fi refuzat la Împărtășanie este atunci când „știind că sunt într-un păcat grav și fiind capabili de schimbare, nu au dorința sinceră” de a proceda astfel. De asemenea a sugerat că ar fi „necesar, sau cel puțin util”, un birou diecezan însărcinat cu consilierea în situații maritale dificile.

Cardinalul Coccopalmerio a fost absent de la conferința de presă de ieri, lucrarea sa fiind prezentată de Orazio La Rocca, pr. Maurizio Gronchi, pr. Giuseppe Costa SDB și Alfonso Cuateruccio. Cardinalul, amintește CNA în materialul pe care se bazează această știre, se înscrie în linia prelaților care susțin că „Amoris laetitia” deschide poarta spre primirea la Împărtășanie a divorțaților recăsătoriți. Conferințele Episcopale din Germania și Malta au susținut similar, vorbind de o schimbare. Alți Episcopi, printre care glasul cel mai notabil este al Cardinalului Gerhard Müller, prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței, a explicat în repetate rânduri că „Amoris laetitia” este în continuitate cu învățătura Bisericii.

Observând diferențele dintre declarațiile Cardinalului Müller, respectiv Coccopalmerio, dr. Edward Peters, profesor de drept canonic la Seminarul Major american „Preasfânta Inimă”, scrie: „Doi Cardinali, aflați în vârful Bisericii în spațiul ținând de interpretarea canonică și protejarea doctrinei și moralei, sunt în opoziție publică, directă și diametrală unul cu celălalt pe o problemă crucială canonico-sacramentală. Această diviziune nu poate să dureze.”