Cele patru verbe ale Papei despre migrație: a primi, a proteja, a promova, a integra

22.02.2017, Vatican (Catholica) - Vorbind participanților la Forumul Internațional pentru Migrație și Pace, Papa Francisc a lansat un apel: „Pentru cei care fug de conflicte și de persecuții teribile, adesea prinși în gheara organizațiilor criminale care nu au nici un fel de scrupule, trebuie să deschidem canale umanitare accesibile și sigure”. „Înaintea acestei panorame complexe, simt nevoia de a-mi exprima preocuparea deosebită pentru natura forțată a multor mișcări de migrare contemporane, care fac să crească provocările prezentate comunității politice, societății civile și Bisericii, și care amplifică urgența unui răspuns coordonat și eficient la aceste provocări.”

Forumul Internațional pentru Migrație și Pace se desfășoară în Roma, participanții fiind primiți în Vatican în dimineața zilei de marți, 21 februarie 2017. Pontiful și-a exprimat convingerea că răspunsul lor comun poate fi rezumat prin patru verbe: „a primi, a proteja, a promova, a integra”. Organizat de noul dicaster al Vaticanului pentru Promovarea Dezvoltării Umane Integrale, în colaborare cu Scalabrini International Migration Network, forumul internațional de două zile urmărește să stimuleze dialogul despre cauzele care se află la rădăcina migrației și să elaboreze și propună cele mai bune soluții pentru o abordare etică a administrării internaționale a fenomenului migrației, precum și pentru integrarea migranților în comunitățile gazdă și pentru a influența concret politicile și practicile privind migrația.

Vorbind despre verbul „a primi”, Papa Francisc a spus: „Este urgentă o schimbare de atitudine, pentru a depăși indiferența și a pune împotriva temerilor o generoasă atitudine de primire față de cei care bat la ușile noastre. Pentru cei care fug de războaie și persecuții teribile, adesea prinși în meandrele organizațiilor criminale fără scrupule, trebuie deschise canale umanitare accesibile și sigure. O primire responsabilă și demnă a acestor frați ai noștri începe de la prima lor aranjare în spații adecvate și frumoase. Marile mulțimi de persoane care cer azil și de refugiați nu au dat rezultate pozitive, generând mai degrabă noi situații de vulnerabilitate și de suferință. Programele de primire, deja demarate în diferite localități, par în schimb să ușureze întâlnirea personală, să permită o calitate mai bună a serviciilor și să ofere garanții mai mari de succes.”

Îndreptându-și atenția spre „a proteja” migranții, Pontiful a subliniat că „apărarea drepturilor lor inalienabile, garantarea libertăților fundamentale și respectarea demnității lor sunt misiuni de la care nimeni nu se poate sustrage. A-i proteja pe acești frați este un imperativ moral care trebuie tradus adoptând alegeri politice juste și clarvăzătoare; având predilecție pentru procese constructive, probabil mai lente, în locul întoarcerilor de consens în imediat; realizând programe urgente și umanizatoare în lupta împotriva ‘traficanților de carne umană’ care profită pe nenorocirile altuia; coordonând eforturile tuturor actorilor, între care, puteți fi siguri de aceasta, se va afla mereu Biserica.”

Referitor la „a promova”, Sfântul Părinte a atras atenția că „a proteja nu este suficient, trebuie promovată dezvoltarea umană integrală a migranților și refugiaților”. „Dezvoltarea, conform doctrinei sociale a Bisericii, este un drept de netăgăduit al oricărei ființe umane. Ca atare, trebuie să fie garantat asigurându-i condițiile necesare pentru exercitare, atât în sfera individuală cât și în cea socială, dând tuturor un acces egal la bunurile fundamentale și oferind posibilitate de alegere și de creștere… Promovarea umană a migranților și a familiilor lor începe de la comunitățile de origine, acolo unde trebuie să fie garantat, împreună cu dreptul de a putea emigra, și dreptul de a nu fi nevoiți să emigreze, adică dreptul de a găsi în patrie condiții care să permită o realizare demnă a existenței.”

Ajungând în sfârșit la „a integra”, Papa a arătat că aceasta nu înseamnă „nici asimilare nici încorporare, este un proces bidirecțional, care se întemeiază în mod esențial pe recunoașterea reciprocă a bogăției culturale a celuilalt”. Cel care vine trebuie „să nu se închidă în fața culturii și a tradițiilor țării gazdă, respectându-i înainte de toate legile”. „Cât privește populațiile autohtone, ele trebuie ajutate, sensibilizându-le în mod corespunzător și dispunându-le pozitiv la procesele integrative, nu întotdeauna simple și imediate, ci mereu esențiale și de care nu se poate face abstracție în viitor. Pentru aceasta este nevoie și de programe specifice, care să favorizeze întâlnirea semnificativă cu celălalt.”

„Cred că a conjuga aceste patru verbe, la persoana întâi singular și persoana întâi plural, reprezintă astăzi o obligație, o obligație față de frați care, din motive diferite, sunt forțați să părăsească propriul loc de origine: o obligație de dreptate, de civilizație și de solidaritate”. Pontiful a tratat în continuare fiecare dintre aceste aspecte ale obligativității. „Toți suntem chemați să întreprindem procese de împărtășire respectuoasă, responsabilă și inspirată din principiile dreptății distributive. Este necesar deci să se găsească modurile pentru ca toți să poată beneficia de roadele pământului, nu numai pentru a evita să se lărgească prăpastia dintre cel care are mai mult și cel care trebuie să se mulțumească cu firimituri, ci mai ales dintr-o exigență de dreptate și de egalitate și de respect față de orice ființă umană”.

Privind „obligația de civilizație”, Papa a subliniat că „angajarea noastră în favoarea migranților și a refugiaților este o aplicare a acelor principii și valori de primire și fraternitate care constituie un patrimoniu comun al umanității și înțelepciune din care trebuie luat. Aceste principii și valori au fost codificate din punct de vedere istoric în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în numeroase convenții și pacte internaționale… Din obligația de civilizație trebuie recuperată și valoarea fraternității, care se întemeiază pe constituția relațională nativă a ființei umane… Fraternitatea este modul cel mai civilizat de a ne raporta la prezența celuilalt, care nu amenință, ci interoghează, reafirmă și îmbogățește identitatea noastră individuală”.

„În sfârșit, există o obligație de solidaritate… Solidaritatea se naște tocmai din capacitatea de a înțelege nevoile fratelui aflat în dificultate și a le lua asupra noastră. În substanță, pe aceasta se întemeiază valoarea sacră a ospitalității, prezentă în tradițiile religioase… Este obligație de solidaritate a contrasta cultura rebutului și a nutri atenție mai mare față de cei mai slabi, săraci și vulnerabili. Pentru aceasta este necesară o schimbare de atitudine față de migranți și refugiați din partea tuturor; trecerea de la o atitudine de apărare și de frică, de dezinteres sau de marginalizare – care, până la urmă, corespunde tocmai culturii rebutului – la o atitudine care să aibă la bază cultura întâlnirii, singura capabilă să construiască o lume mai dreaptă și fraternă, o lume mai bună”.