A decedat Cardinalul Vlk, Arhiepiscop emerit de Praga
18.03.2017, Praga (Catholica) - A murit astăzi la 85 de ani Cardinalul Miloslav Vlk, Arhiepiscop de Praga din 1991 până în 2010. Acesta a trăit persecuțiile comunismului, sub regimul căruia a desfășurat și meseria de spălător de geamuri, iar din primăvara anului 2016, trupul său a fost pus la grea încercare de un cancer la plămâni cu metastază la oase. Revelase acest lucru în urmă cu câteva luni situl Kardinal.cz, prezentând și valul de solidaritate propagat printre credincioși în sprijinul Cardinalului care a „acceptat diagnosticul cu seninătate, surprinzându-i și pe profesorii de medicină cu atitudinea sa de totală abandonare în voința lui Dumnezeu”. Vlk a fost externat din spital la 20 ianuarie și se pregătea să primească chimioterapia sub controlul experților oncologi.
Papa Francisc, în telegrama de condoleanțe trimisă Arhiepiscopului de Praga, Cardinalul Dominik Duka, amintește și el de „boala dureroasă” a Cardinalului „suportată cu credință și încredere în Domnul”. „Înalț rugăciuni fervente către Dumnezeu pentru ca să îi dea odihna veșnică acestui zelos și generos păstor și mă unesc spiritual cu credincioșii din această comunitate diecezană unde și-a exercitat cu grijă slujirea episcopală”, scrie Pontiful. Nu ezită să exprime „admirație” pentru „fidelitatea tenace față de Cristos” a lui Miloslav Vlk, „în pofida privațiunilor și persecuțiilor împotriva Bisericii, precum și pentru activitatea sa apostolică rodnică și multiplă însuflețită de dorința de a mărturisi tuturor bucuria Evangheliei, promovând o autentică reînnoire eclezială fidelă și mereu docilă față de inspirațiile Duhului Sfânt”.
Arhiepiscop emerit de Praga, Republica Cehă, și membru al Mișcării Focolarinilor întemeiată de Chiara Lubich, Vlk s-a născut la 17 mai 1932 la Lišnice-Sepekov, în districtul Písek, în Boemia de sud, Dieceza de České Budějovice. Și-a petrecut copilăria la Záluží, lângă Chyšky, unde a frecventat școala elementară și a cunoscut munca grea pe ogoare în fermă. La vârsta de unsprezece ani s-a întrebat pentru prima dată dacă nu voia să devină preot. Această primă idee de vocație i-a venit pentru că se simțea deosebit de interpelat de un manifest, lipit în parohia sa, care atrăgea mereu atenția. Pe acest afiș era scris: „Nu ai vrea să devii și tu preot?” Oricum, în acel timp proiectul părea irealizabil, astfel că viitorul Cardinal visa să devină un pilot de avioane. La 20 iunie 1952 a luat examenul de bacalaureat la Liceul Jirsfk la České Budějovice.
Totuși, în acei ani de persecuție comunistă nu era posibil să se facă studiile teologice astfel că din 1952 până în 1953 a lucrat ca muncitor în fabrica de automobile „Motor Union” din České Budějovice și, din 1953 până în 1955, și-a desfășurat serviciul militar la Karlovy Vary. A reușit apoi, în pofida situației politice, să studieze arhivistica la Facultatea de Litere din Universitatea „Carol” din Praga și a obținut licența în 1960. A lucrat la diferite arhive în sudul Boemiei: la Arhiva Regională din Třeboň, la Jindřichüv Hradec, și din decembrie 1960 până în 1964 la Arhiva civică și districtuală din České Budějovice unde a devenit director. Tot în aceeași perioadă a publicat o serie de articole în diferite reviste științifice. În 1964 a abandonat această activitate pentru a studia la Litoměřice la Facultatea de Teologie „Sfinții Ciril și Metodiu” (1964-1968). La 23 iunie 1968, în timpul „Primăverii de la Praga”, la vârsta de 36 de ani a fost hirotonit preot și imediat numit de Episcopul de České Budějovice, Josef Hlouch, secretar al său (1968-1971).
Organele de stat, deranjate de influența pe care o exercita și de activitatea sa pastorală, în 1971 l-au constrâns să părăsească České Budějovice și l-au trimis în parohiile din Selva Boema, pierdute prin munți, Lažiště și Záblatí, în districtul Prachatitz. Din 1 noiembrie 1972 a fost paroh la Rožmitál pod Třemšínem și în același timp la Bohutín și Drahenice, în districtul Příbram. Acolo, în 1978, autoritățile statului, în colaborare cu comuniștii locali, i-au retras autorizația statală de a desfășura funcția sacerdotală. Astfel „cetățeanul Miloslav Vlk” a fost constrâns să exercite clandestin slujirea la Praga din octombrie 1978 până la 31 decembrie 1988. Din 1978 până în 1986 a fost spălător de geamuri în centrul din Praga. În acea perioadă desfășura în secret activitatea sa pastorală cu mici grupuri de laici. Din 1986 până în 1988 a avut posibilitatea de a lucra în arhiva districtuală de la Banca Statală Cehoslovacă din Praga.
La 1 ianuarie 1989, la începutul „cotiturii”, i-a fost permis să desfășoare funcția sacerdotală timp de un an „de probă”. A devenit paroh în regiunea din vestul Boemiei, Klatovy, la Žihobce, la Bukovník. După aceea, la 1 septembrie 1989 a început să se ocupe și de parohiile de la granița cu Bavaria: la Čachrov, la Javorná, la Železná Ruda, la Běšiny, la Stráž na Šumavě. Cu așa-numita „revoluție de catifea” istoria muncitorului Miloslav Vlk s-a schimbat dintr-o dată. La 14 februarie 1990 a fost numit de Papa Ioan Paul al II-lea Episcop de České Budějovice și la 31 martie 1990 a primit hirotonirea episcopală de la Episcopul Antonín Liška. La 27 martie 1991, după doar un an de activitate, Papa l-a numit Arhiepiscop de Praga, succesor al Cardinalului František Tomášek. A luat în posesie Dieceza la 1 iunie 1991. A fost creat Cardinal în consistoriul din 26 noiembrie 1994, cu titlul de „Santa Croce in Gerusalemme”.
În 1992 a fost ales președinte al Conferinței Episcopale Cehe, funcție pe care a îndeplinit-o până în 2000. Din 16 aprilie 1993 până la 31 mai 2001 a fost și președinte al Consiliului Conferințelor Episcopale Europene (CCEE), ca succesor al Cardinalului Carlo Maria Martini, arhiepiscop de Milano. Între 1992 și 1993 a obținut trei distincții de „doctor honoris causa”: la Colegiul Benedict Illinois și la Universitatea St Thomas din Statele Unite ale Americii, și doctoratul de teologie la Facultatea din Passau. În afară de aceste recunoașteri academice a primit diferite distincții de cetățean de onoare.
A participat la Conclavul din aprilie 2005 care l-a ales pe Papa Benedict al XVI-lea, pe care l-a primit în călătoria sa din septembrie 2009 la Praga și în Republica Cehă. A fost secretar al primei Adunări speciale pentru Europa a Sinodului Episcopilor (1991) și a luat parte la a doua Adunare specială pentru Europa din 1999. A participat și la a IX-a Adunare generală a Sinodului Episcopilor din 1994 despre viața consacrată; la a X-a Adunare generală ordinară despre Episcopi (2001) și la a XII-a Adunare generală ordinară despre Cuvântul lui Dumnezeu (2008). Prezent și la Adunările speciale pentru Africa în 1994 și la cea pentru America în 1997. Cu moartea sa, Colegiul Cardinalilor coboară la 224 de Cardinali: 117 electori și 107 non-electori. (traducere de pr. Mihai Pătrașcu după Vatican Insider)
