Papa Francisc: Dumnezeu caută încă inimi asemenea celei a Mariei
26.03.2017, Milano (Catholica) - Papa Francisc a celebrat sărbătoarea Bunei Vestiri în Milano, spunându-le celor care au participat la Liturghie că și astăzi Dumnezeu caută inimi asemenea celei a Mariei, deschise să primească invitația Sa și să ofere speranță, chiar și când este greu. Ca în trecut, „Dumnezeu continuă să caute aliați, continuă să caute bărbați și femei capabili să creadă, capabili să comemoreze, să se simtă parte din poporul Său pentru a coopera cu creativitatea Duhului. Dumnezeu continuă să străbată cartierele noastre și străzile noastre, merge în orice loc în căutarea de inimi capabile să asculte invitația Sa și de a o face să devină trup aici și acum.”
Sfântul Părinte a făcut o călătorie de o zi în Milano, prima după vizita Papei Benedict al XVI-lea în 2012. Vizita a început cu o oprire la „Casele Albe”, un complex de locuințe din cartierul de est al orașului, marcat de sărăcie acută. Apoi a mers la Catedrală, unde s-a întâlnit cu preoți, seminariști și persoane consacrate, și a răspuns câtorva întrebări. Următorul punct pe agendă a fost închisoarea orașului, după care după-amiaza a început cu Liturghia din Parcul Monza. La predică, Papa s-a referit la lectura evanghelică ce redă episodul Bunei Vestiri, spunând că îi place să îl citească alături de „buna vestire” către Zaharia a nașterii lui Ioan Botezătorul, subliniind contrastul dintre cele două: una unui preot, având în Templul lui Dumnezeu, când toți așteptau afară; alta unei tinere, într-un mic orășel.
„Un contrast important”, a spus Sfântul Părinte, „care ne semnalează că noul Templu al lui Dumnezeu, noua întâlnire a lui Dumnezeu cu poporul Său va avea loc în locuri la care în mod normal nu ne așteptăm, la margini, în periferie. Acolo își vor da întâlnire, acolo se vor întâlni; acolo Dumnezeu se va face trup pentru a merge împreună cu noi încă din sânul Mamei Sale. De acum nu va mai fi un loc rezervat câtorva în timp ce majoritatea rămâne afară așteptând. Nimic și nimeni nu îi va fi indiferent, nici o situație nu va fi privată de prezența Sa: bucuria mântuirii începe în viața zilnică din casa unei tinere din Nazaret.”
Dumnezeu, a continuat Papa, „este Cel care ia inițiativa și alege să se insereze, așa cum a făcut cu Maria, în casele noastre, în luptele noastre zilnice, pline de neliniști și în același timp de dorințe”. Dar „vestirea cea mai frumoasă”, și anume „Bucură-te, Domnul este cu tine!” este primită cu dezorientare: „Cum va fi aceasta?”, în aceste timpuri dificile. „Desigur, ritmul vertiginos la care suntem supuși ar părea că ne fură speranța și bucuria. Presiunile și neputința în fața atâtor situații ar părea să ne usuce sufletul și să ne facă insensibili în fața nenumăratelor provocări. Și în mod paradoxal, când totul se accelerează pentru a construi – în teorie – o societate mai bună, la sfârșit nu există timp pentru nimic și pentru nimeni. Pierdem timpul pentru familie, timpul pentru comunitate, pierdem timpul pentru prietenie, pentru solidaritate și pentru amintire.”
Pontiful a invitat la reflecție: cum este posibil să se trăiască bucuria Evangheliei astăzi în interiorul orașelor noastre? Este posibilă speranța creștină în această situație, aici și acum? Pentru a găsi un răspuns, a indicat trei chei „pe care îngerul ni le oferă (în răspunsul dat Mariei) pentru a ne ajuta să acceptăm misiunea care ne este încredințată”. Și a început cu evocarea memoriei – Maria este prezentată ca fiica legământului, similar noi fiind invitați „să privim la trecutul nostru pentru a nu uita de unde venim. Pentru a nu uita de strămoșii noștri, de bunicii noștri și de tot ceea ce au petrecut pentru a ajunge unde suntem noi astăzi. […] A evoca memoria este cel mai bun antidot pe care îl avem la dispoziție în fața soluțiilor magice ale dezbinării și înstrăinării.”
În al doilea rând a pomenit apartenența la poporului lui Dumnezeu. „Ne face ajută să ne amintim că suntem membri ai poporului lui Dumnezeu! Milanezi, da, ambrozieni, desigur, dar parte a marelui popor al lui Dumnezeu. Un popor format din mii de fețe, istorii și proveniențe, un popor multicultural și multietnic. Aceasta este una dintre bogățiile noastre.” Iar la final a subliniat „posibilitatea imposibilului”. „‘La Dumnezeu nimic nu este imposibil’ – așa se termină răspunsul îngerului dat Mariei. Când credem că totul depinde exclusiv de noi rămânem prizonieri ai capacităților noastre, ai forțelor noastre, ai orizonturilor noastre mioape. În schimb când ne dispunem să ne lăsăm ajutați, să ne lăsăm sfătuiți, când ne deschidem la har, pare că imposibilul începe să devină realitate.”
După Liturghie, Papa Francisc a mers pe stadionul Meazza-San Siro, pentru a se întâlni cu tinerii ce au primit mirul. Apoi s- a întors în Vatican.
