Congregația pentru Cler: Darul vocației prezbiterale

05.04.2017, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis. Darul vocației prezbiterale, scrisă de Congregația pentru Cler și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în format 14×20, are 148 de pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

Au trecut mai bine de patruzeci și cinci de ani de când Congregația pentru Educația Catolică, care la acea vreme era responsabilă de formarea preoților, a publicat prima Ratio Fundamentalis Institutionis Sacerdotalis. Promulgat la 6 ianuarie 1970, acest document a fost revizuit și republicat la 19 martie 1985, pentru a fi în conformitate cu noul Cod de drept Canonic publicat în anul 1983. Datorită necesităților actuale și a noilor provocări la care trebuie să răspundă proiectul de formare a noilor preoți, la 8 decembrie 2016 Congregația pentru Cler a promulgat un nou document care să stea la baza formării preoților: Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis. Darul vocației presbiterale. În contextul prezentării noului document, Cardinalul Beniamino Stella, prefect al Congregației pentru Cler, nota că prin acest document se dorește ca formarea la Preoție să fie „reînviată, reînnoită și pusă în centru” în fiecare Biserică locală. De aceea, noua Ratio fundamentalis se vrea a fi un instrument eficace și actualizat pentru „formarea integrală” a preotului.

Documentul propune o formare capabilă să unească și să integreze în mod echilibrat dimensiunea umană cu cea spirituală, intelectuală și pastorală, prin intermediul unui parcurs pedagogic gradual și personalizat. Acest drum de formare trebuie să aibă ca obiectiv final formarea de preoți autentici, fideli, liberi din punct de vedere interior, stabili din punct de vedere afectiv, capabili să construiască relații interpersonale pozitive și să trăiască sfaturile evanghelice fără rigiditate sau ipocrizie; un preot care să nu fie doar un simplu organizator al ritului religios, sau un funcționar al sacrului, ci un discipol îndrăgostit de Cristos, care să-și fondeze viața și apostolatul pe unirea intimă cu el.

Acest document a fost pregătit de Congregația pentru Cler, care a primit diferite contribuții atât din partea congregațiilor romane cât și din partea din partea Congresului Internațional promovat de aceeași Congregație pentru Cler cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la promulgarea decretelor conciliare Optatam totius și Presbyterorul ordinis. La baza acestei Ratio se află de asemenea Exortația apostolică post-sinodală Pastores dabo vobis a papei Ioan Paul al II-lea, dar și alte intervenții ale pontifilor romani, așa cum este și „Motu proprio” Ministrorum institutio (2013) al papei Benedict al XVI-lea

Noua Ratio, care va trebui să fie pusă în aplicare de diferitele conferințe episcopale naționale, valorificând atât documentele referitoare la formarea inițială a viitorilor preoți cât și cele referitoare la formarea lor permanentă, a dorit să ia în considerare toate problematicile proprii diferitelor aspecte culturale, sociale și religioase ale tinerilor de azi. Nu au fost ignorate nici problemele ecleziastice prezente în diferite medii și în diferite instituții ale comunităților creștine. Astfel, Bisericile locale sunt chemate să ofere tinerilor care sunt în drumul de formare pentru slujirea preoțească o formare caracterizată de patru note: unică, integrală, comunitară și misionară.

Noua Ratio dorește ca seminariile să fie locuri în care să se poată oferi tinerilor ce se îndreaptă spre slujirea preoțească o „formare integrală și progresivă, … împărțită în diferite etape: propedeutică, studiile filosofice sau de ucenicie, studiile teologice sau de configurare și cea pastorală sau de sinteză vocațională” (3). Documentul indică timpul de șase ani pentru primele două etape, cea filosofică și cea teologică, dar pentru cea de-a treia etapă a sintezei vocaționale nu este indicat un tip precis. În această ultimă perioadă se cere candidatului să conștientizeze ce înseamnă viitoarea sa misiune de preot-păstor. Pentru aceasta, se cere ca el să știe să-și orienteze misiunea sa cu stilul „discipolului îndrăgostit” de Cristos pentru a fi „păstori «cu mirosul oilor», care să trăiască în mijl1ocul lor pentru a le sluji și a le duce milostivirea lui Dumnezeu”(3).

Documentul insistă asupra depășirii anumitor automatisme în procesul formativ care au fost trăite în trecut; provocarea pe care o lansează este de a propune un drum de formare integral care să ajute persoana să se maturizeze în fiecare aspect al vieții sale și să favorizeze o evaluare finală făcută în baza globalității drumului formativ. Preciza cardinalul Benianimo Stella: „pentru a fi preot bun, dincolo de a promova toate examenele, este nevoie de o maturitate umană, spirituală și pastorală dovedită”.

Cele opt capitole care compun Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis, dincolo de normele generale (cap. I), expun identitatea vocației sacerdotale (cap. II) și diferitele medii unde încolțesc vocațiile, în special familia și comunitatea eclezială, fără a exclude periferiile. Fundamentele formării (cap. III) nu pot fi separate de viața interioară și viața comunitară și sunt susținute de o însoțire personală și comunitară. Sunt indicate în mod clar liniile călăuză pentru formarea inițială și etapele culturale, fie filosofice fie teologice, etapa pastorală și cea permanentă pentru clerul hirotonit, al cărei responsabil este episcopul diecezan.

Întreg capitolul al V-lea este dedicat formării preotului luând în considerare și comentând dimensiunile formării indicate de Pastores dabo vobis: dimensiunea umană, dimensiunea spirituală, dimensiunea intelectuală și dimensiunea pastorală. „Fiecare dintre dimensiunile formative are ca scop «transformarea sau asimilarea» inimii după imaginea inimii lui Cristos” (89).

Documentul vorbește și despre „agenții formării” (cap. VI). Dincolo de rolul episcopului și al prezbiteriului unei dieceze, este specificat rolul formatorilor și al profesorilor din seminar. Familiile, persoanele consacrate, precum și credincioșii laici pot contribui la drumul personal de formare, de care însă este responsabil fiecare seminarist în primă persoană. Capitolul al VII-lea prezintă „Organizarea studiilor”, precizându-se în mod concret disciplinele care trebuie aprofundate în fiecare etapă a formării. Documentul se încheie cu „Criterii și norme” pentru admiterea la seminar sau pentru accederea la diferitele trepte ale Preoției. Noua Ratio va trebui să fie documentul de bază, de la care fiecare conferință episcopală va trebui să elaboreze o Ratio nationalis care să țină cont de particularitățile socio-culturale ale națiunii.

Imagini