Zile de reculegere: Viața asociativă și ispitele ei
06.04.2017, Iași (Catholica) - Pornind de la textul biblic când Isus a fost ispitit în deșert de trei ori, membrii Consiliului Diecezan al Acțiunii Catolice din Dieceya de Iași au petrecut trei zile – 31 martie-2 aprilie 2017 – de deșert, de reculegere, dar pline de har, care i-au ajutat să mediteze asupra responsabilităților pe care le-au primit în Acțiunea Catolică și nu numai. Pr. Florin Sescu, responsabil al Centrului Misionar Diecezan și asistent spiritual al Acțiunii Catolice din România, sector copii, a fost ghidul spiritual care le-a călăuzit pașii spre o mai bună înțelegere a ceea ce fac în asociație, iar gazda primitoare a fost Mănăstirea Carmelitană din Luncani, citim în materialul de pe ACIasi.ro.
În prima zi, vineri, 31 martie, au participat la Sfânta Liturghie împreună cu comunitatea. Pr. Augustin Folner, prior local la Mănăstirea Carmelitană, a ținut predica la Liturghie, iar seara a continuat cu un film educativ. Ziua de sâmbătă, 1 aprilie, a fost rezervată momentelor de formare și de meditație. Pr. Florin a vorbit despre cele șapte păcate capitale. Papa Pius al XII-lea spunea: „Păcatul acestui secol este pierderea sensului și simțului păcatului”. Aceste cuvinte sunt valabile și în zilele noastre dacă nu luptăm cu ispitele, pentru că astfel stingem în noi orice ideal și riscăm să facem un lucru pentru că toată lumea face la fel. Noi am primit responsabilități pentru că Dumnezeu are încredere în noi, deci să facem ceva diferit și bun.
Păcatele noastre ne fac să rupem armonia cu Dumnezeu, iar păcatele capitale ne domină și sunt ascunse. Ca să luptăm împotriva lor trebuie să acționăm ca un general de armată: să ne facem un plan de luptă și să ne cunoaștem adversarul, adică păcatul. Ca să ne vină mai ușor, ne putem inspira din exemplul Mariei Magdalena, care i-a stat alături lui Isus până pe Calvar, iar ca răsplată ea a fost prima căreia Isus i s-a arătat după înviere. Părintele a oferit diferite pasaje biblice pentru a ilustra păcatele capitale.
Despre mândrie vorbește întâmplarea cu turnul Babel, în care oamenii doreau să facă un turn pentru a ajunge la cer și pentru a fi faimoși, însă Dumnezeu le-a încurcat limbile și astfel planul lor a eșuat. Cei mândri nu au nevoie de Dumnezeu sau de aproapele și nu știu să împartă lucrurile cu ceilalți. Pentru a fugi de mândrie trebuie să practicăm umilința, să cultivăm discreția, să vedem că toate vin din mâna lui Dumnezeu, să acceptăm colaborarea, darul și ajutorul celorlalți atunci când facem o activitate, să medităm la cruce și să ținem cont de adevăr și dreptate.
Atunci când Cain l-a omorât pe Abel a fost rezultatul mâniei. Ura poate fi împotriva aproapelui, împotriva ta sau împotriva lui Dumnezeu, însă ea se poate corecta lăsând la o parte gândurile rele, punându-ne în locul celuilalt, păstrându-ne calmul, renunțând la dorința de perfecțiune. Invidia o găsim explicată în parabola tatălui milostiv, atunci când fiul cel mare nu vrea să se bucure împreună cu ceilalți de reîntoarcerea fiului risipitor. Să încercăm să îi acceptîm pe ceilalți așa cum sunt, să nu criticăm, să recunoaștem că suntem greșitori, să binecuvântăm în loc să blestemăm.
De la avariție, lăcomie și necurăție pornesc toate nemulțumirile. Necurăția este un păcat care atacă atât sufletul, cât și trupul. Și împotriva acestui păcat există câteva remedii: să vedem în ceilalți fii ai lui Dumnezeu, să avem o privire curată, o limbă stăpânită, o imaginație clară și să nu fim curioși. Când cineva dorește să renunțe la o responsabilitate, poate fi din cauza lenei. Lenea este o paralizie a inimii, o lipsă din partea persoanei de a-și asuma o responsabilitate, iar acea persoană va căuta mereu o compensație pentru a face ceva sau o justificare pentru a nu face un lucru sau pentru a nu se implica. Este necesar să redescoperim planul lui Dumnezeu pentru a persevera, să ne regăsim rolul și locul nostru, să trăim mereu momentul prezentului ca și cum ar fi ultimul, să avem inițiative și să ne implicăm.
Despre toate aceste păcate participanții au meditat ziua întreagă, chiar și la Calea Crucii pe care au făcut-o după-amiază și unde l-am urmat pe Isus până sus, pe muntele Calvarului. La Adorația Euharistică s-au rugat împreună cu pr. Augustin pentru viață, pentru părinți, bunici și viitoare mămici, dar și pentru cei care nu mai sunt printre noi. Zilele s-au încheiat duminică, 2 aprilie, cu participarea la Sfânta Liturghie, mulțumindu-i astfel lui Dumnezeu pentru timpul petrecut împreună. Din predică au învățat că trebuie să își trăiască viața, să dea la o parte pietrele care îi împiedică să fie responsabili acolo unde ne este locul.
