Papa Francisc: Vestea cea bună nu poate fi rigidă
13.04.2017, Vatican (Catholica) - În timpul Liturghiei Crismei din Săptămâna Mare, Papa Francisc le-a spus preoților să transmită mereu adevărul și milostivirea Evangheliei cu bucurie, spunând că Vestea cea bună adusă de Isus nu poate fi niciodată rigidă sau îngâmfată, ci este de fapt blândă și smerită. „Tot ceea ce Isus vestește, precum și noi, preoții, este veste bună”, a afirmat el pe 13 aprilie. „Veste plină de bucuria Evangheliei – bucuria celor unși în păcatele lor cu uleiul iertării și unși în carisma lor cu uleiul misiunii, pentru a-i unge pe alții în schimb.”
„Vestea bună poate părea simplu un alt mod de a spune ‘Evanghelie’, ca ‘veste bună’, sau ‘știre bună’. Totuși, conține ceva care rezumă în sine tot restul: bucuria Evangheliei. Rezumă totul pentru că este bucuroasă în ea însăși. Vestea bună este mărgăritarul prețios din Evanghelie. Nu este un obiect, este o misiune. Știe aceasta cel care experimentează ‘bucuria dulce și încurajatoare de a evangheliza'”, a mai spus Papa, citând din exortația apostolică Evangelii gaudium, în timpul predicii de la Liturghia din Bazilica San Pietro în care se consacră uleiul folosit ulterior pentru Botez, Mir, Preoție și Ungerea Bolnavilor. „Vestea bună. Un singur Cuvânt – Evanghelie – care în momentul când este vestit devine adevăr bucuros și milostiv.”
Sfântul Părinte a subliniat trei „haruri” ale Evangheliei: adevărul, milostivirea și bucuria. „Niciodată adevărul Veștii bune nu va putea să fie numai un adevăr abstract, dintre acelea care nu se întrupează pe deplin în viața persoanelor pentru că se simt mai comode în litera tipărită din cărți. Niciodată milostivirea Veștii bune nu va putea să fie o falsă compătimire, care îl lasă pe păcătos în mizeria sa pentru că nu îi întinde mâna pentru a se ridica în picioare și nu îl însoțește să facă un pas înainte în angajarea sa. Niciodată nu va putea să fie tristă sau neutră Vestea, pentru că este exprimare a unei bucurii în întregime personale.”
Tot trei au fost „icoanele de burdufuri” prezentate de Papa, în care Vestea bună se păstrează bine, nu devine oțet și se varsă din belșug”. Prima „icoană” a fost imaginea vaselor de piatră de la nunta din Cana. Și a vorbit despre Maria ca „burduful perfect”, „burduful nou al plinătății contagioase”. „Plinătatea sa contagioasă”, s-a adresat Sfântul Părinte preoților, „ne permite să depășim tentația fricii: acel a nu avea curajul de a fi umpluți până sus și chiar mai mult, acea lipsă de curaj de a nu merge să îi contagiem pe alții de bucurie.”
A doua „icoană” propusă a avut de-a face cu femeia samariteană ce îi oferă lui Isus de băut. De la ea, Pontiful a trecut rapid la Maica Tereza de Calcutta. În fine, cea de-a treia „icoană” indicată a fost „Burduful imens al Inimii străpunse a Domnului: integritate blândă, umilă și săracă, ce atrage pe toți la sine. De la El trebuie să învățăm că a vesti o mare bucurie celor care sunt foarte săraci nu se poate face decât în mod respectuos și umil până la umilire.” Și a încheiat: „Contemplând și bând din aceste trei burdufuri noi, Vestea bună să aibă în noi plinătatea contagioasă pe care Sfânta Fecioară Maria o transmite cu toată ființa sa, concretețea inclusivă a vestirii samaritenei și integritatea blândă cu care Duhul curge și se revarsă, neîncetat, din Inima străpunsă a lui Isus Domnul nostru.”
