Papa Francisc: Iertarea, semn vizibil al milostivirii
23.04.2017, Vatican (Catholica) - Dat fiind celebrarea Învierii a fost anul acesta la aceeași dată pentru creștinii răsăriteni și apuseni deopotrivă, lectura evanghelică de astăzi a coincis, fiind așa numita Duminică a Tomii. Redăm în continuare alocuțiunea Pontifului dinaintea rugăciunii mariane, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru situl Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Noi știm că în fiecare duminică marcăm memoria învierii Domnului Isus, dar în această perioadă după Paște duminica se îmbracă într-o semnificație și mai iluminantă. În tradiția Bisericii, această duminică, prima după Paște, era numită „in albis”. Ce înseamnă asta? Expresia voia să amintească de ritul pentru aceia care au primit botezul în Veghea de Paște. Fiecăruia dintre ei îi era încredințată o haină albă – „alba”, „albă” – pentru a indica noua demnitate a fiilor lui Dumnezeu. Și astăzi se face așa: nou-născuților li se oferă o mică haină simbolică, în timp ce adulții îmbracă o adevărată haină, așa cum am văzut în Veghea pascală. Și acea haină albă, în trecut, era îmbrăcată timp de o săptămână, până în această duminică, și de aici derivă numele in albis deponendis, care înseamnă duminica în care se dă jos haina albă. Și astfel, dând jos haina albă, neofiții începeau noua lor viață în Cristos și în Biserică.
Există un alt lucru. În Jubileul Anului 2000, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a stabilit ca această duminică să fie dedicată Milostivirii Divine. Este adevărat, a fost o intuiție frumoasă: Duhul Sfânt a fost cel care l-a inspirat în asta. De puține luni am încheiat Jubileul extraordinar al Milostivirii și această duminică ne invită să reluăm cu forță harul care provine de la milostivirea lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi este relatarea apariției lui Cristos înviat discipolilor adunați în cenacol (cf. In 20,19-31). Scrie Sfântul Ioan că Isus, după ce i-a salutat pe discipolii săi, le-a spus: „Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi”. După ce a spus aceasta, a suflat asupra lor și a adăugat: „Primiți-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veți ține, le vor fi ținute” (v. 21-23). Iată sensul milostivirii care se prezintă chiar în ziua învierii lui Isus ca iertare a păcatelor. Isus Înviat a transmis Bisericii Sale, ca primă îndatorire, însăși misiunea Sa de a duce tuturor vestea concretă a iertării. Aceasta este prima îndatorire: a vesti iertarea. Acest semn vizibil al milostivirii Sale aduce cu sine pacea inimii și bucuria întâlnirii reînnoite cu Domnul.
Milostivirea în lumina Paștelui se lasă percepută ca o adevărată formă de cunoaștere. Și acest lucru este important: milostivirea este o adevărată formă de cunoaștere. Știm că se cunoaște prin atâtea forme. Se cunoaște prin intermediul simțurilor, se cunoaște prin intermediul intuiției, prin intermediul rațiunii și alte forme. Bine, se poate cunoaște și prin intermediul experienței milostivirii, pentru că milostivirea deschide ușa minții pentru a înțelege mai bine misterul lui Dumnezeu și al existenței noastre personale. Milostivirea ne face să înțelegem că violența, supărarea, răzbunarea nu au niciun sens, și prima victimă este cel care trăiește din aceste sentimente, pentru că se privează de propria demnitate. Milostivirea deschide și ușa inimii și permite să se exprime apropierea mai ales față de cei singuri și marginalizați, pentru că îi face să se simtă frați și fii ai unui singur Tată. Ea favorizează recunoașterea celor care au nevoie de mângâiere și ne face să găsim cuvinte adecvate pentru a da întărire.
Frați și surori, milostivirea încălzește inima și o face sensibilă la necesitățile fraților cu împărtășirea și participarea. Milostivirea, așadar, îi angajează pe toți să fie instrumente de dreptate, de reconciliere și de pace. Să nu uităm niciodată că milostivirea este cheia de boltă în viața de credință și forma concretă cu care dăm vizibilitate învierii lui Isus.
Maria, Mama Milostivirii, să ne ajute să credem și să trăim cu bucurie toate acestea.
După Regina caeli, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri la Oviedo, în Spania, a fost proclamat fericit preotul Luis Antonio Rosa Ormieres. A trăit în secolul al XIX-lea, și-a dedicat toate multele sale calități umane și spirituale în slujba educației și pentru aceasta a întemeiat Congregația Surorilor Îngerului Păzitor. Exemplul său și mijlocirea sa să îi ajute îndeosebi pe cei care lucrează în școală și în domeniul educativ.
Vă salut din inimă pe voi toți, credincioși romani și pelerini din Italia și din atâtea țări, îndeosebi Confraternitatea „Sfântul Sebastian” din Kerkrade (Olanda), Secretariatul Catolic Nigerian și parohia Liebfrauen din Bocholt (Germania). Salut pelerinii polonezi și exprim apreciere vie față de inițiativa lui Caritas Polonia în sprijinul atâtor familii din Siria. Un salut special cinstitorilor Milostivirii Divine adunați astăzi în biserica „Santo Spirito in Sassia”. Precum și participanților la „Cursa pentru Pace”: o ștafetă care astăzi pornește din această piață pentru a ajunge la Wittenberg în Germania.
Salut numeroasele grupuri de tineri, în special miruiți sau candidați la Mir – sunteți atâția!: din Diecezele de Piacenza-Bobbio, Trento, Cuneo, Milano, Lodi, Cremona, Bergamo, Brescia și Vicenza. Precum și școala „Masaccio” din Treviso și Institutul „San Carpoforo” din Como. În sfârșit le mulțumesc tuturor celor care în această perioadă mi-au trimis mesaje de urări pentru Paște. Le răspund din inimă invocând pentru fiecare și pentru orice familie harul Domnului Înviat. Duminică frumoasă tuturor și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
