Papa către clerul egiptean: Nu fugiți de Cruce!
29.04.2017, Cairo (Catholica) - Papa Francisc le-a spus preoților și persoanelor consacrate din Egipt să nu se descurajeze niciodată sau să se teamă de provocările slujirii lor, și i-a avertizat împotriva a șapte tentații principale care îi pot împiedica să îi fie fideli Domnului în sarcinile lor zilnice. „Nu vă fie frică de povara cotidianului, de povara circumstanțelor dificile pe care unii dintre voi trebuie să le străbată”, a spus Pontiful în 29 aprilie 2017. „Noi venerăm Sfânta Cruce, instrument și semn al mântuirii noastre. Cine fuge de Cruce fuge de Înviere!”
Papa Francisc s-a întâlnit cu preoții, persoanele consacrate și seminariștii din Egipt la Seminarul Al-Maadi din Cairo, în ultima zi a vizitei sale din 28-29 aprilie în această țară, vizită care a urmărit atât să ofere sprijin creștinilor locali cât și să întărească legăturile interreligioase și ecumenice din regiune. După ce a fost primit de rectorul Seminarului, pr. Toma Adly Zaky, Papa le-a mulțumit persoanelor consacrate din Egipt pentru binele pe care îl fac „în mijlocul atâtor provocări și adesea puține mângâieri”, și a dat încurajarea sa.
În timp ce există multe motive pentru a fi descurajați, „printre atâția profeți ai distrugerii și ai condamnării, în mijlocul atâtor glasuri negative și disperate, voi să fiți o forță pozitivă, să fiți lumină și sare a acestei societăți; să fiți locomotiva care trage trenul înainte, îndreptat spre țintă; să fiți semănători de speranță, constructori de punți și făcători de dialog și de înțelegere”. Acest lucru va fi posibil „dacă persoana consacrată nu cedează în fața ispitelor pe care le întâlnește în fiecare zi pe drumul său. Aș vrea să evidențiez câteva, dintre cele mai semnificative. Voi le cunoașteți, pentru că aceste ispite au fost bine descrise de primii monahi din Egipt”.
Mai întâi, Papa a avertizat împotriva ispitei de „a se lăsa târât și a nu conduce”. „Cristos, ca Bun Păstor, are responsabilitatea de a-și conduce turma, și El nu se poate lăsa condus de dezamăgire și de pesimism: ‘Ce pot să fac?’ Este mereu plin de inițiative și de creativitate, ca un izvor care țâșnește și atunci când este secat; are mereu mângâierea de consolare și atunci când inima Sa este ostenită; este un tată când fiii îl tratează cu recunoștință dar mai ales când nu îi sunt recunoscători.”
A doua ispită este aceea de „a se plânge încontinuu”. „Este ușor a-i acuza mereu pe alții… Însă consacratul este cel care, cu ungerea Duhului Sfânt, transformă orice obstacol în oportunitate și nu orice dificultate în scuză!” Papa a mai avertizat, așa cum face adesea atunci când vorbește persoanelor consacrate, împotriva ispitei bârfei și a invidiei. Există un mare pericol atunci când persoane consacrate, în loc să găsească bucurie în succesele altora, „se lasă dominate de invidie și devin unii care îi rănesc pe ceilalți cu bârfa. Când, în loc să se străduiască pentru a crește, începe să îi distrugă pe cei care cresc; în loc să urmeze exemplele bune, le judecă și le diminuează valoarea.”
A patra atitudine de care le-a spus Papa persoanelor consacrate să se ferească este ispita de a ne compara cu ceilalți, deoarece „bogăția se află în diversitatea și în unicitatea fiecăruia dintre noi”. „A ne compara cu cei care o duc mai bine ne duce adesea la a cădea în supărare; a ne compara cu cei care sunt mai rău ne duce adesea la a cădea în mândrie și în lene. Cine tinde să se compare mereu cu alții ajunge să se paralizeze”. Glumind în legătură cu faptul că se află în Egipt, a avertizat și împotriva ispitei „faraonismului”, împietrirea inimii și închiderea ei în fața Domnului și a fraților. „Este ispita de a ne simți deasupra celorlalți, deci de a-i supune prin laudă deșartă; de a avea pretenția de fi slujiți în loc de a sluji”.
Papa Francisc a avertizat apoi împotriva ispitei individualismului, citând o expresie bine-cunoscută egiptenilor: „Eu, și după mine potopul!” A explicat: „Este ispita egoiștilor care, mergând, pierd ținta și în loc să se gândească la alții se gândesc la ei înșiși, fără să simtă nici o rușine, ba chiar justificându-se. Biserica este o comunitate a credincioșilor, trupul lui Cristos, unde mântuirea unui mădular este legată de sfințenia tuturor. În schimb individualistul este motiv de scandal și de conflictualitate.”
În fine, Pontiful a indicat și o ultimă ispită: „de a merge fără busolă și fără țintă”. Uneori, a spus el, persoanele consacrate trăiesc „cu inima împărțită între Dumnezeu și mondenitate”. „Fără a avea o identitate clară și solidă consacratul merge fără orientare și în loc să îi conducă pe alții îi risipește. Identitatea voastră ca fii ai Bisericii este aceea de a fi copți – adică înrădăcinați în rădăcinile voastre nobile și antice – și de a fi catolici – adică parte a Bisericii una și universală: ca un copac care cu cât este mai înrădăcinat în pământ cu atât este mai înalt în cer!”
Evitarea acestor ispite nu este ușoară, dar Sfântul Părinte a spus că este totuși posibilă „dacă suntem altoiți în Isus”. „Cu cât suntem mai înrădăcinați în Cristos, cu atât suntem mai vii și rodnici! Numai astfel persoana consacrată poate păstra uimirea, pasiunea primei întâlniri, atracția și recunoștința în viața sa cu Dumnezeu și în misiunea sa. De calitatea vieții noastre spirituale depinde cea a consacrării noastre.” Dată fiind bogata istorie monastică a Egiptului, Papa le-a mai spus celor prezenți să se inspire din exemplele unor figuri precum Sf. Paul eremitul, Sf. Anton și alți sfinți părinți ai deșertului. „Astfel și voi puteți să fiți lumină și sare, adică motiv de mântuire pentru voi înșivă și pentru toți ceilalți, care cred sau nu cred, și în special pentru cei din urmă, cei nevoiași, cei abandonați și cei rebutați.”
