Interviu luat Cardinalului secretar de stat în ajunul călătoriei la Fatima
12.05.2017, Vatican (Catholica) - „S-a speculat mult, și probabil se continuă să se speculeze despre secretele de la Fatima, pentru că ceea ce Fatima voia să ne spună a spus-o clar, public”, a subliniat Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, în interviul dat Secretariatului pentru Comunicare, în ajunul plecării Papei Francisc pentru a nouăsprezecea călătorie internațională, care are ca temă: „Cu Maria, pelerin în speranță și în pace”. Interviul a fost publicat pe Ercis.ro în traducerea pr. Mihai Pătrașcu.
– Care este motivul principal al vizitei în Portugalia?
– Cred că Sfântul Părinte dorește să exprime propria iubire și propria evlavie față de Preasfânta Fecioară Maria, despre care avem foarte multe dovezi și tot atâtea semne: ca de exemplu faptul că el mereu merge la Bazilica Santa Maria Maggiore să se roage în fața icoanei Salus populi romani înainte și după fiecare călătorie. Dar mai ales se evidențiază respectul și atenția pe care le are față de experiența mariană a poporului lui Dumnezeu. Experiență prin care a știut să recunoască în evenimentele de la Fatima, de acum îndepărtate, o amprentă specifică a Fecioarei în Magnificat, adică Stăpâna Rozariului care nu a apărut celor bogați sau celor puternici, nici persoanelor influente, ci unor copii. Am putea să îi considerăm puțin cei din urmă din societate, ca să folosesc terminologia Papei, aproape niște „rebutați” ai societății.
Preasfânta Fecioară Maria a dorit să privilegieze această categorie de persoane, dând păstorașilor din Fatima un mesaj împotriva curentului. Eram în timp de război, în 1917, și discursul era cel al urii, al răzbunării, al ostilității, al ciocnirii, „măcelul inutil” denunțat de Papa Benedict al XV-lea. În schimb Preasfânta Fecioară Maria a vorbit despre iubire, despre iertare, despre capacitate de a se jertfi și de a face din ei înșiși un dar pentru alții. Deci o răsturnare totală a valorilor, sau a non-valorilor, care în acel moment prevalau. Sunt două indicații de mare actualitate și pentru Portugalia și pentru lume: capacitatea de a porni de la cei din urmă, de a-i valoriza; și aceea de a trăi valorile autentice care pot să fie la baza unei conviețuiri pașnice și solidare în interiorul fiecărei țări și între țări.
– De mai multe ori Papa Francisc a spus că Maria ne ajută să desfacem nodurile păcatului. Cât de mult poate să îl ajute pe omul contemporan un loc ca Fatima?
– Se spune că sanctuarele sunt „clinicile spiritului” și Papa a scos aceasta în evidență și recent, transferând competențele la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări. De fapt, în ele răsună mereu vestea îngerului adusă Mariei că nimic nu este imposibil lui Dumnezeu. Sanctuarul devine un loc de creștere spirituală în momentul în care ajută persoanele să răspundă ca Maria: „Iată-mă!” O realitate în care nimic nu este imposibil lui Dumnezeu: nu este imposibil lui Dumnezeu să aibă încredere în om, să se încredințeze omului și să meargă cu el; nu este imposibil să transforme viața și lumea grație iubirii Sale, duioșiei Sale și milostivirii Sale; și este posibil lui Dumnezeu să ne elibereze de poverile trecutului nostru care uneori ne fac sclavi, ne blochează, și să ne deschidă spre un viitor nou, inedit și surprinzător. Maria a știut să spună „da” acestei propuneri a lui Dumnezeu, acestui proiect. Și un sanctuar poate ajuta să se crească în această conștiință că pentru Dumnezeu totul este posibil și să se răspundă generozitate la aceasta cu oferirea vieții.
– Au trecut o sută de ani de la aparițiile Fecioarei păstorașilor: cât mai are de spus Fatima lumii și Bisericii? Vin în minte cuvintele lui Papei Benedict al XVI-lea care în 2010 a spus: „S-ar înșela cel care ar crede că misiunea profetică a Fatimei s-a încheiat”.
– Cred că mesajul de la Fatima este mesajul central al creștinismului, cel pe care îl trăim mai ales în această perioadă pascală, adică vestea că Isus a înviat, este viu, este Stăpânul istoriei. S-a speculat mult, și probabil se continuă să se speculeze despre secretele de la Fatima, dar sunt speculații inutile, pentru că ceea ce Fatima voia să ne spună a spus-o clar, public, și este tocmai acest mesaj central al credinței creștine, al credinței catolice. Se naște și o viziune diferită despre viață, care devine un pelerinaj spre Domnul. Un pelerinaj susținut încontinuu de forța Evangheliei.
Așadar misiunea, profetică a Fatimei este de a aminti Bisericii ceea ce ea este și ceea ce trebuie să continue să fie în lumea de astăzi, adică o comunitate care proclamă cerurile noi și pământul nou și pe care le așteaptă, și aproape le anticipează, ar spune Conciliul, tocmai cufundându-se în pliurile istoriei – mai ales acele pliuri mai întunecate și dureroase – cu forța iubirii, pentru a schimba această istorie. Acesta este mesajul profetic al Fatimei și mesajul profetic al Bisericii, care, într-un anumit sens, coincid.
– În timpul pelerinajului, Papa îi va canoniza pe Francisc și pe Jacinta. Cât mai sunt de actuale figurile păstorașilor?
– Trebuie să facem distincție între mijloace și scopuri. În sensul că Francisc și Jacinta aparțin unui anumit timp, unei anumite epoci, cu modul său de a se exprima, limbajul său și instrumentele care se foloseau atunci. Scopul este tocmai capacitatea acestor doi copii, în simplitatea lor, de a merge la inima Evangheliei. Și acesta este mesajul pe care cei doi copii ni-l aduc: capacitatea de a merge la inima Evangheliei prin inima neprihănită a Mariei. O inimă neprihănită prin har dar care a știut să răspundă primind pe deplin iubirea și milostivirea lui Dumnezeu; care a știut să trăiască inspirându-se din libertatea răstignitului. Cei doi copii și-au însușit acest mesaj și acum ni-l propun cu autoritatea sfințeniei lor pe care Biserica o recunoaște în fața lumii.
