„Miracolul soarelui” a zguduit ateismul din Portugalia

12.05.2017, Fatima (Catholica) - În „ziua în care soarele a dansat”, mii de oameni au mărturisit un miracol care nu numai că a dovedit veridicitatea aparițiilor mariane de la Fatima, dar se spune și că a zguduit convingerea acelor vremuri conform căreia Dumnezeu nu mai era relevant. Mulțimile martore ale miracolului din acea zi au văzut că „Dumnezeu, la urma urmelor, contrar la ceea ce s-a spus în cărțile filosofice de atunci, era viu și acționa în mijlocul oamenilor”, a spus dr. Marco Daniel Duarte într-un interviu pentru CNA.

Dacă cineva ar deschide cărțile de filosofie în acea perioadă, probabil ar citi ceva asemănător cu conceptul filosofului german Friedrich Nietzsche, care a murit în 1900 și care a îndrăznit să facă afirmația că „Dumnezeu este mort”. În contextul acestei filosofii și al altora asemănătoare, care câștigau teren în viața și în gândirea societății, a apărut Fecioara Maria și le-a spus celor trei mici păstorași că „Dumnezeu este viu și încă atent la omenire, chiar dacă aceasta se războiește între ea”. Duarte, teolog și director al muzeelor Sanctuarului de la Fatima, a vorbit pentru CNA despre semnificația culturală a miracolului soarelui, dată fiind gândirea predominant atee a societății portugheze de atunci.

În 1917, Portugalia, asemenea majorității lumii acelor vremuri, era implicată în război. Primul război mondial cuprinzând întreaga Europă, Portugalia s-a aflat în imposibilitatea de a-și menține neutralitatea inițială și și-a unit forțele cu aliații, pentru a proteja coloniile din Africa și pentru a-și apăra comerțul cu Marea Britanie. Aproximativ 220.000 de civili portughezi au murit în timpul războiului; mii din cauza lipsei de alimente, iar alte mii de gripa spaniolă. În plus stabilitatea guvernului din țară a suferit după lovitura de stat care a dus la răsturnarea monarhiei și la înființarea ulterioară a primei Republici Portugheze în 1910.

Sub influența francmasoneriei, a fost elaborată o nouă constituție liberală, care separa Biserica și statul, încercând să omită credința – care pentru mulți era coloana vertebrală a culturii și societății portugheze – din viața publică. Anti-catolicismul din Portugalia a început inițial în secolul al XVIII-lea, pe durata mandatului omului de stat Marquês de Pombal, și a apărut din nou după redactarea noii constituții. Bisericile și școlile catolice au fost confiscate de guvern, iar purtarea hainelor clericale în public, trasul clopotelor bisericești și celebrarea sărbătorilor religioase populare au fost interzise. Între anii 1911 și 1916, aproape 2.000 de preoți, călugări și călugărițe au fost uciși de grupuri anti-creștine.

Acesta a fost contextul în care Maria, în 1917, a apărut celor trei copii – Lucia dos Santos, de 10 ani, și verișorii Francisco și Jacinta Marto, de 9 și 7 ani – pe o câmpie din Fatima, Portugalia, cerând recitarea Rozariului, dar și jertfe pentru păcătoși, și încredințându-le un secret despre soarta lumii. Pentru a dovedi că aparițiile ei erau adevărate, Maria le-a promis copiilor că în timpul ultimei dintre cele șase apariții va oferi un „semn”, astfel încât oamenii să creadă în apariții și în mesajul ei. Ceea ce s-a întâmplat în acea zi – 13 octombrie 1917 – a ajuns să fie cunoscut sub numele de „miracolul soarelui” sau „ziua în care soarele a dansat”.

Potrivit diverselor relatări, o mulțime de aproximativ 70.000 de oameni – credincioși și sceptici – s-au strâns pentru a vedea miracolul promis de Maria. După ce a apărut și a vorbit un timp copiilor, Maria „a aruncat lumina ei asupra soarelui”. Cerul ploios până atunci s-a curățat, norii s-au dispersat și pământul, umed și murdar de ploaie, s-a uscat. Un voal transparent s-a pus peste soare, făcându-l ușor de privit, iar lumini multi-colorate s-au răspândit peste peisaj. Apoi, soarele a început să se rotească, iar la un moment dat părea că se apropie de pământ, după care a sărit înapoi la locul său pe cer.

Duarte a spus că miracolul a fost un semn direct și foarte convingător împotriva regimurilor ateiste de atunci, primul ziar care a raportat despre miracol fiind un ziar masonic anti-catolic, numit „O Seculo”, din Lisabona. Miracolul soarelui, a spus el, a fost înțeles de către popor ca „pecetea, garanția faptului că acești trei copii au spus adevărul”. Chiar și astăzi, „Fatima îi face pe oameni să își schimbe percepția față de Dumnezeu”, a continuat teologul, explicând că pentru el unul dintre cele mai importante mesaje ale aparițiilor este că „chiar dacă omul l-a separat pe Dumnezeu de existența sa, Dumnezeu este prezent în istoria omenirii și nu o abandonează”.

Cu primul război mondial dezlănțuit, un război cum lumea nu a mai văzut vreodată, Maria le-a apărut copiilor ca să le spună că „această istorie poate avea un alt sfârșit, atunci când puterea rugăciunii este mai mare decât puterea gloanțelor”. Miracolul soarelui este, de asemenea, inima unei expoziții speciale numite „Culorile soarelui”, pe care sanctuarul o oferă pe durata anului centenar al aparițiilor, și care se concentrează asupra naturii simbolice a miracolului și asupra semnificației lui culturale. Sunt afișate „obiecte diverse, unele mai vechi, unele contemporane sau mai moderne, din materiale textile sau organice, picturi, sculpturi”, toate fiind „amplasate cu o narațiune”, a spus el.

Începând cu un set de umbrele negre folosite de oamenii care s-au adunat la Cova de Iria, unde a apărut Fecioara Maria pe 13 octombrie, expoziția își propune să prezinte o relatare a ceea ce oamenii au văzut în acea zi și este completată cu diferite lucrări care exprimă elemente ale mesajului Mariei către copii. De asemenea, arată modul în care sanctuarul s-a dezvoltat de-a lungul anilor, transformând ceea ce a fost o micuță și simplă capela în cele două Bazilici: Bazilica Nossa Senhora do Rosario (Fecioara Rozariului) și Bazilica da Santissima Trindade (Bazilica Preasfintei Treimi), cu o capelă deschisă între ele, unde se află statuia Fecioarei de la Fatima.

Exponatele provin din întreaga lume – unele de la Sanctuarul din Fatima, altele de la statul portughez, unele chiar din Germania și Franța. Un exemplu este o inimă uriașă realizată de Joana Vasconcelos, cunoscută artistă portugheză, care a realizat-o în întregime din articole din plastic roșu, precum linguri și furculițe. „Este un material care nu e important pentru nimeni, dar care după ce totul este unit, formează imaginea unei inimi și poate fi imaginea reparării”, a explicat Duarte.

Expoziția se încheie cu umbrele de soare albe, în locul umbrelelor negre, pentru a arăta rodul miracolului, a spus Duarte, adăugând că pot să însemne și „prezența lui Dumnezeu, Cristos euharistic”. În acest sens, parasolarele „pot fi pentru noi un simbol al faptului că și noi putem fi tabernacolele lui Dumnezeu, locul în care Dumnezeu locuiește”, a spus el. „Acesta este adevăratul altar pe care îl dorește Dumnezeu. Sanctuarul din Fatima este tocmai imaginea a ceea ce Dumnezeu dorește: să locuiască printre oameni”.