În Genova, Papa a vorbit despre demnitatea pe care o dă munca
27.05.2017, Genova (Catholica) - Sâmbătă, 27 mai 2017, Papa Francisc a făcut o vizită în Dieceza Italiană de Genova, având mai multe sesiuni de întrebări și răspunsuri cu diferite categorii de persoane. După ce a aterizat în jurul orei 8 a.m. ora locală, Papa a fost salutat de Arhiepiscopul de Genova, Cardinalul Angelo Bagnasco, care tocmai și-a încheiat mandatul de președinte al Conferinței Episcopale Italiene. După ce a plecat de la aeroport, Pontiful a mers imediat la Complexul Ilva, pentru a se întâlni cu muncitorii orașului.
În cadrul audienței, Papa Francisc a răspuns la patru întrebări: una din partea unui întreprinzător, aflat la conducerea unei companii, care i-a cerut un cuvânt de încurajare în responsabilitățile sale; două întrebări din partea unor muncitori, despre cum să își revină în urma unor crize economice și cum să se evite carierismul și să se promoveze fraternitatea; și una din partea unei femei șomere, care a întrebat cum să rămână puternică în ciuda faptului că nu avea un loc de muncă constant.
Papa Francisc a spus că în lumea de astăzi, munca este „în pericol”, deoarece „este o lume în care munca nu este considerată cu demnitatea pe care o are și pe care o dă”. „Lumea muncii este o prioritate umană. Și de aceea, este o prioritate creștină, o prioritate a noastră, precum și o prioritate a Papei!” Răspunzând la prima întrebare, Sfântul Părinte a subliniat că „întreprinzătorul este o figură fundamentală a oricărei economii bune… Nu există economie bună fără întreprinzători buni, fără capacitatea voastră de a crea, de a crea locuri de muncă, de a crea produse”.
El a avertizat împotriva mentalității potrivit căreia „un muncitor muncește bine numai pentru că este plătit”. „Aceasta este o gravă disprețuire a muncitorilor și a muncii, pentru că neagă demnitatea muncii, care începe tocmai în a munci bine pentru demnitate, pentru onoare”. A făcut în continuare profilul întreprinzătorului bun, care „îi cunoaște pe muncitorii săi, pentru că muncește alături de ei, muncește cu ei. Să nu uităm că întreprinzătorul trebuie să fie înainte de toate un muncitor. Dacă el nu are această experiență a demnității muncii, nu va fi un întreprinzător bun. Împărtășește trudele muncitorilor și împărtășește bucuriile muncii, de a rezolva împreună probleme, de a crea ceva împreună”.
Pontiful a mai atras atenția asupra faptului că nu trebuie confundat întreprinzătorul cu speculantul: „speculantul este o figură asemănătoare cu aceea pe care Isus în Evanghelie o numește ‘mercenar’, pentru a-l contrapune Bunului Păstor. Speculantul nu iubește firma sa, nu-i iubește pe muncitori, ci vede firma și pe muncitori numai ca mijloace pentru a face profit. Folosește, folosește firma și pe muncitori pentru a face profit… În schimb, când economia este locuită de întreprinzători buni, firmele sunt prietene ale oamenilor precum și ale săracilor… Când economia pierde contactul cu fețele persoanelor concrete, ea însăși devine o economie fără față, deci o economie nemiloasă. Trebuie să ne temem de speculanți, nu de întreprinzători; nu, să nu ne temem de întreprinzători pentru că există atâția buni!”
Răspunzând la a doua întrebare, a subliniat că a primit propunerea de a face această întâlnire „într-un loc al muncii și al muncitorilor pentru că și acestea sunt locuri ale poporului lui Dumnezeu. Dialogurile în locurile muncii nu sunt mai puțin importante decât dialogurile pe care le facem în parohii sau în sălile solemne de întâlniri, pentru că locurile Bisericii sunt locurile vieții, deci și piețele și fabricile”. „Doctrina socială a Bisericii a văzut mereu munca umană ca participare la creația care continuă în fiecare zi, grație și mâinilor, minții și inimii muncitorilor. Pe pământ există puține bucurii mai mari decât acelea care se experimentează muncind, așa cum există puține dureri mai mari decât durerile muncii, când munca exploatează, strivește, umilește, ucide.”
„Atunci când nu se muncește, sau se muncește rău, se muncește puțin sau se muncește mult, democrația este cea care intră în criză, este întregul pact social care intră în criză. Acesta este sensul și articolului 1 din Constituția italiană, care este foarte frumos: ‘Italia este o republică democratică, întemeiată pe muncă’. Pe baza aceasta putem spune că a lua munca de la oameni sau a-i exploata pe oameni cu muncă nedemnă sau rău plătită sau oricum ar fi, este anticonstituțional… Fără loc de muncă se poate supraviețui, dar pentru a trăi este nevoie de loc de muncă” pentru toți. Tineri șomeri „cresc fără demnitate, pentru că nu sunt ‘unși’ de muncă, ceea ce le dă demnitatea.”
Pontiful a mai pus în evidență pericolele culturii competitive între muncitori și ale „meritocrației”. „Meritocrația, dincolo de buna credință a multora care o invocă, devine o legitimare etică a inegalității. Noul capitalism prin meritocrație dă o haina morală inegalității, pentru că interpretează talentele persoanelor nu ca pe un dar”, ci ca pe un merit. Totodată, „săracul este considerat un lipsit de merit, deci un vinovat. Și dacă sărăcia este vina săracului, bogații sunt scutiți să facă ceva”. Meritocrația o găsim „în figura fratelui mai mare din parabola fiului risipitor. El îl disprețuiește pe fratele mai mic și crede că trebuie să rămână un falit pentru că a meritat asta; în schimb tatăl crede că niciun fiu nu merită roșcovele porcilor.”
La întrebarea unei femei șomere, Papa a încurajat: „Fără a regăsi împreună o cultură care stimează truda și sudoarea, nu vom regăsi un nou raport cu munca și vom continua să visăm consumul de pură plăcere. Munca este centrul oricărui pact social: nu este un mijloc pentru a putea consuma, nu. Este centrul oricărui pact social. Între muncă și consum există atâtea lucruri, toate importante și frumoase, care se numesc demnitate, respect, onoare, libertate, drepturi, drepturi ale tuturor, ale femeilor, ale copiilor, ale copilelor, ale bătrânilor… Dacă vindem munca pentru consum, cu munca repede vom vinde și toate aceste cuvinte surori ale sale: demnitate, respect, onoare, libertate. Nu trebuie să permitem asta și trebuie să continuăm să cerem de muncă, să o generăm, să o stimăm, să o iubim”.
