Papa Francisc: Domnul ne trimite în lume așa cum suntem

27.05.2017, Genova (Catholica) - „Evanghelia nu poate fi închisă și sigilată pentru că iubirea lui Dumnezeu este dinamică și vrea să ajungă la toți oamenii”, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată în seara zilei de sâmbătă, 27 mai 2017, la Genova, la finalul vizitei pastorale de o zi efectuată în acest oraș din nordul Italiei. La celebrarea euharistică au luat parte aproximativ 80.000 de persoane, printre care s-au aflat și câteva rude italiene ale Pontifului, cu care a avut o întâlnire la sfârșitul Liturghiei. Agenda zilei a inclus întâlnirea cu preoții și persoanele consacrate în Catedrala Sf. Laurențiu; vizita la sanctuarul marian Madonna della Guardia; prânzul cu săraci, oameni fără adăpost, refugiați și deținuți.

Înainte de Sfânta Liturghie de la ora 17.30, prezidată în Piazzale Kennedy, Pontiful a mers la Spitalul de Pediatrie „Giannina Gaslini”, unde s-a oprit în reculegere în secția de reanimare, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. În predica la Sfânta Liturghie, a comentat lecturile biblice de la sărbătoarea Înălțării Domnului, spunându-le credincioșilor că Isus nu ne lasă singuri niciodată și se roagă și mijlocește constant pentru noi la Tatăl. „Isus este cu adevărat cu noi și pentru noi: în cer, El arată Tatălui umanitatea Sa, umanitatea noastră”. Pontiful a amintit că înainte de Înălțarea Sa la cer, Isus le-a spus discipolilor: „Mi-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ”.

„Este, mai întâi de toate, puterea de a pune în legătură cerul și pământul. Astăzi celebrăm acest mister, pentru că atunci când Isus s-a înălțat la Tatăl, trupul nostru omenesc a trecut pragul cerului: umanitatea noastră este acolo, în Dumnezeu, pentru totdeauna. Acolo este încrederea noastră, pentru că Dumnezeu nu se va despărți niciodată de om… Dar această putere a Sa nu s-a sfârșit odată ce s-a înălțat la cer; continuă și astăzi și durează pentru totdeauna”. Cuvântul cheie al puterii lui Isus este „mijlocire”. „Isus mijlocește în fiecare zi la Tatăl, în fiecare moment pentru noi. În orice rugăciune, în orice cerere de iertare din partea noastră, mai ales la orice Sfântă Liturghie, Isus intervine”.

„Această capacitate de mijlocire, Isus a dăruit-o și nouă, Bisericii sale, care are puterea și chiar datoria de a mijloci, de a se ruga pentru toți. Putem să ne întrebăm – fiecare dintre noi se poate întreba: Eu mă rog? Și toți, ca Biserică, ca creștini, exercităm această putere ducând la Dumnezeu persoanele și situațiile? Lumea are nevoie de acest lucru. Noi înșine avem nevoie… Să ne amintim în fiecare zi ‘să aruncăm ancora în Dumnezeu’: să-i ducem Lui greutățile, persoanele și situațiile, să-i încredințăm totul. Aceasta este puterea rugăciunii, care unește cerul și pământul, care îi îngăduie lui Dumnezeu să intre în timpul nostru.”

„A mijloci fără încetare este prima noastră responsabilitate, pentru că rugăciunea este puterea care face ca lumea să meargă înainte; este misiunea noastră, o misiune care în același timp costă efort și dăruiește pace. Iată puterea noastră: nu să dominăm sau să strigăm mai tare, după logica acestei lumi, ci să exercităm puterea blândă a rugăciunii, prin care se pot opri chiar războaiele și se poate dobândi pacea. După cum Isus mijlocește întotdeauna pentru noi la Tatăl, tot la fel și noi, discipolii Săi, să nu încetăm niciodată să ne rugăm pentru a apropia pământul de cer”.

Al doilea cuvânt cheie care arată puterea lui Isus este „vestirea”. „Domnul îi trimite pe ai Săi să-l vestească prin singura putere a Duhului Sfânt… Ne trimite în ciuda lipsurilor noastre, știe că nu vom fi niciodată desăvârșiți și că, dacă așteptăm să devenim mai buni pentru a vesti Evanghelia, nu vom începe niciodată… Pentru a vesti este necesar a merge, a ieși din noi înșine. Cu Domnul nu putem sta niciodată liniștiți, acomodați în lumea proprie sau în amintirile nostalgice din trecut; cu El este interzis a se legăna în siguranțele dobândite. Siguranța pentru Isus constă în a merge, cu încredere: acolo se arată puterea Sa.”

„Creștinul este un peregrin, un misionar, un ‘maratonist plin de speranță’: blând, dar hotărât în a merge înainte; încrezător și în același timp activ; creativ, dar întotdeauna respectuos; întreprinzător și deschis; harnic și solidar. Cu acest stil să parcurgem drumurile lumii! Ca pentru discipolii de la începuturi, locurile noastre de vestire sunt drumurile lumii: aici, mai mult decât în altă parte, Domnul așteaptă astăzi să fie cunoscut. Ca la începuturi, dorește ca vestirea să fie dusă nu prin puterea noastră, ci prin puterea Lui; nu cu puterea lumii, ci prin puterea limpede și blândă a mărturiei pline de bucurie.”

„Acest fapt este urgent, frați și surori!… Domnul cel înviat și viu, care mijlocește întotdeauna pentru noi, Domnul înviat să fie pentru noi putere pentru a merge, să fie pentru noi curaj pentru a înainta pe cale”. După Sfânta Liturghie, Papa a salutat organizatorii vizitei și vreo treizeci de rude ale sale care locuiesc la Genova și provin din regiunea Piemont. A urcat apoi în automobil pentru a merge la aeroportul din Genova de unde, după ce a binecuvântat la scara aeronavei o statuie a Fecioarei Maria de la Loreto, s-a întors la Roma-Ciampino.