Papa către tineri: Fiți misionari, nu excludeți pe nimeni

29.05.2017, Genova (Catholica) - Misiunea schimbă privirea fiecăruia dintre noi, deoarece ne implică în prima persoană cu cei care suferă, sunt în dureri, descoperind astfel chipul Domnului, le-a spus Papa Francisc tinerilor din misiunea diecezană în cadrul întâlnirii de la Sanctuarul Madonna della Guardia. Pontiful, vorbind liber, i-a salutat pe deținuții din închisoarea din Genova, care au urmărit evenimentul prin legătură televizată. Întâlnirea a inclus întrebările unor tineri și răspunsurile Papei.

O tânără i-a cerut „un sfat despre modul de a fi misionari față de cei de vârsta noastră care trăiesc în situații dificile de durere și care sunt victime ale drogurilor, alcoolului, violenței și înșelăciunii celui rău”. Alte sfaturi cerute Papei au fost „pentru a trăi viața noastră spirituală și de rugăciune”; „despre modul de a reuși să trăim o viață în plinătate și de a reuși să facem asta construind relații adevărate, depline, sincere”, în contextul unor vieți cu „ritmuri foarte înalte, frenetice, și acest lucru face dificilă întâlnirea, ascultarea și mai ales construirea de relații adevărate, de împărtășire adevărată”. Tinerii au mai dorit să știe „ce gesturi, împreună și cu comunitatea creștină adultă, putem face pentru a răspunde la aceste provocări pe care istoria, locuită de Duhul Sfânt, astăzi ni le propune”, mai exact provocarea migrației.

„Misiunea, a fi misionari”, a spus Papa, „ne face să învățăm să privim… A învăța să privim cu ochi noi, deoarece cu misiunea ochii se reînnoiesc. A învăța să privim orașul, viața noastră, familia noastră, tot ceea ce este în jurul nostru. Experiența misionară ne deschide ochii și inima: a învăța să privim și cu inima. Și astfel, noi încetăm să fim turiști ai vieții, pentru a deveni bărbați și femei, tineri care iubesc cu angajare în viață”. „Turiștii vieții”, a explicat Pontiful, „sunt cei care fotografiază tot și nu privesc nimic, și apoi privesc fotografiile acasă”. „Intenționez să privesc viața cu ochi de turist, adică superficial, și să fac fotografii pentru a le privi mai târziu. Aceasta înseamnă că eu nu ating realitatea, nu privesc lucrurile care se întâmplă. Nu privesc lucrurile așa cum sunt.”

„Primul lucru pe care eu l-aș răspunde, cu privire la transformarea voastră, este să părăsiți această atitudine de turiști pentru a deveni tineri cu o angajare serioasă cu viața. Timpul misiunii ne pregătește și ne ajută să fim mai sensibili, mai atenți și să privim cu atenție. Și atâția oameni care trăiesc cu noi, în viața zilnică, în locurile unde noi trăim, și pe care, datorită faptului că nu știm să privim, ajungem să-i ignorăm… Misiunea poate să ne învețe să privim cu ochi noi, ne apropie de inima atâtor persoane, și acesta este un lucru foarte frumos!”

„Trebuie să trăim în misiune, ceea ce presupune ca eu să-l ascult pe Cel care mă trimite, care este întotdeauna Isus, și să merg la oameni, să merg la alții ca să vorbesc despre viața mea, despre Isus și despre atâtea lucruri dar cu o transformare a personalității mele care mă face să privesc într-o altă manieră.” „Misiunea ajută și să ne privim între noi, în ochi, și să recunoaștem că suntem frați între noi, că nu există un oraș și nici o Biserică a celor buni și un oraș și o Biserică a celor răi.”

Referitor la a fi misionari față de cei care trăiesc în situații dificile, „sunt victime ale drogurilor, alcoolului, violenței, înșelării celui rău”, Papa a spus că „primul lucru este să-i iubim. Vom putea face programe pentru a-i ajuta, dar fără iubire… Și iubire înseamnă a-ți da viața”. „A iubi înseamnă a avea capacitatea de a strânge mâna murdară sau capacitatea de a privi ochii celor care sunt în situație de degradare și de a spune: ‘Pentru mine, tu ești Isus’. Și acesta este începutul oricărei misiuni, cu această iubire trebuie eu să merg ca să vorbesc.”

„Noi suntem locuitori ai unei culturi a golului, ai unei culturi a singurătății”, a reflectat Sfântul Părinte. „Înăuntru suntem singuri și avem nevoie de gălăgie pentru a nu simți acest gol, această singurătate. Aceasta este propunerea lumii și aceasta nu are nimic de-a face cu bucuria despre care am vorbit. Dacă există ceva care distruge orașele noastre este această izolare. A merge în misiune înseamnă a ajuta să se iasă din izolări și a crea comunitate, fraternitate… Dacă merg în misiune trebuie să fiu dispus să-i iubesc pe toți… Sunt atâția frați ai noștri cu privirea desfigurată de o societate care se apără numai cu excluderea, izolându-i pe oameni, ignorând. Niciodată, dacă vrem să fim misionari și să ducem Evanghelia și să avem această bucurie, niciodată să nu excludem, niciodată să nu izolăm pe nimeni, niciodată să nu ignorăm.”

Papa le-a propus tinerilor o rugăciune: „Doamne, îți cer o favoare, astăzi provoacă-mă. Isuse, te rog, vino, deranjează-mă, dă-mi curajul de a putea răspunde provocării și ție”. „Mie îmi place mult acest Isus care deranjează, care importunează; pentru că este Isus viu, care te mișcă înăuntru cu Duhul Sfânt. Și ce frumos un tânăr sau o tânără care se lasă deranjat de Isus; și tânărul sau tânăra care nu lasă să i se închidă gura cu ușurință, învață să nu stea cu gura închisă, care nu este mulțumit cu răspunsuri simpliste, care caută adevărul, caută profundul, merge în larg, merge înainte, înainte. Și are curajul de a-și pune întrebări despre adevăr și despre atâtea lucruri. Trebuie să învățăm să sfidăm prezentul.”