Papa Francisc: Ipocrizia ucide comunitatea; limbajul creștin să fie conform adevărului
06.06.2017, Vatican (Catholica) - „Ipocrizia nu este limbajul lui Isus” și nu trebuie să fie nici limbajul creștinilor, căci „un ipocrit este în măsură să ucidă o comunitate”, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată marți, 6 iunie 2017, dimineață, în capela Casei Santa Marta, din Vatican. Pontiful a repetat că, urmând exemplul lui Isus, limbajul creștinilor trebuie să fie conform cu adevărul, atrăgând atenția asupra tentației ipocriziei și a adulării. Pontiful a pus accentul pe calificativul „ipocriți”, folosit deseori de Isus pentru a-i defini pe învățătorii legii. „Sunt ipocriți pentru că spun un lucru dar gândesc un altul”, a explicat Papa, conform relatării de pe situl Radio Vatican.
Ipocrizia nu este limbajul lui Isus, nu este limbajul creștinilor, a insistat Pontiful, explicând că ipocritul este întotdeauna și un adulator, fie în ton minor și în ton major. Referindu-se la textul Evangheliei din liturgia zilei, după Sfântul Marcu, capitolul 12, Sfântul Părinte s-a oprit asupra modului în care unii farisei și irodieni încercau să-l prindă în vorbă pe Isus, folosind lingușirea. Rămânând asupra semnificației cuvântului, Papa Francisc a spus că adularea înseamnă și nespunerea adevărului, exagerarea, alimentarea vanității, amintind de cazul unui preot, „cunoscut cu mult timp în urmă”, care avea slăbiciunea de a se lăsa convins de lingușeli.
Făcând trimitere la textul Evangheliei, Papa Francisc a indicat modul în care Isus se raportează la ipocriți, la cei care încearcă mai întâi să-l aduleze, având în schimb intenții rele, vrând să-l prindă în ofsaid. „Ipocritul are două fețe. Însă Isus, cunoscându-le ipocrizia, spune în mod clar: ‘De ce mă ispitiți? Aduceți-mi un dinar ca să-l văd!’ Ipocriților și ideologizaților Isus le răspunde întotdeauna cu realitatea. Realitatea este aceasta, restul este altceva, fiind sau ipocrizie sau ideologie. Însă aceasta este realitatea. Isus le spune: ‘Aduceți-mi un dinar ca să-l văd!’ și îi pune în fața realității, răspunzându-le prin acea înțelepciune caracteristică Domnului: ‘Dați-i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu'”.
Insistând asupra limbajului ipocriziei, pe care l-a definit „al înșelătoriei”, același limbaj folosit de șarpe în cazul Evei, Pontiful a spus că ipocrizia, care începe prin adulație, ajunge chiar să sfâșie personalitatea și sufetul celui ce se lasă lingușit. „Cât de rău face ipocrizia Bisericii”, a spus cu amărăciune, atrăgând atenția asupra acelor creștini care cad în astfel de comportamente păcătoase și distrugătoare: „Ipocritul este în măsură să ucidă o comunitate. Vorbește cu blândețe dar judecă cu brutalitate. Ipocritul este un ucigaș”.
„Să ne amintim aceasta: se începe prin adulație, dar trebuie răspuns cu realitatea. Nu veniți cu aceste povești, realitatea este aceasta; tot la fel, în cazul ideologiei, este necesară prezentarea realității. Până la urmă este diavolul cel care seamănă într-o comunitate limbajul duplicitar, cu scopul de a o distruge. Să-i cerem Domnului să ne păzească de viciul ipocriziei și de disimularea comportamentului, cu intenții rele. Domnul să ne dea harul de a nu fi niciodată ipocriți, de a ști să spunem adevărul și, dacă nu putem, să tăcem, dar să nu fim niciodată ipocriți.”
