Posibilul succesor al Cardinalului de Milano
24.06.2017, Milano (Catholica) - Anunțarea succesorului Cardinalului Angelo Scola la Milano se apropie și publicarea numirii este așteptată în această lună, așa încât să permită noului Arhiepiscop să înceapă slujirea sa la 8 septembrie, sărbătoarea Nașterii Mariei, căreia îi este dedicat domul. Conform multor surse, candidatul cel mai puternic precum și cel mai votat în consultări este Episcopul Mario Delpini: va împlini 66 de ani în iulie, fiind născut la Gallarate, actualmente ocupând poziția de Vicar general al Diecezei ambroziene. Exceptând surprize de ultimă oră, probabil el va fi ales de Papă, în urma accelerării consultărilor care au avut loc în săptămânile trecute. O accelerare dorită de însuși Cardinalul Scola, care a cerut ca noul an pastoral să înceapă cu noul Arhiepiscop și nu în situație de așteptare.
După ce a studiat în seminariile diecezane, Delpini a fost hirotonit preot în 1975 de Cardinalul Giovanni Colombo. A obținut licența în litere la Universitatea Catolică, apoi licența în teologie și diploma în științe patristice la Institutul Patristic Augustinianum din Roma. A predat greacă și patrologie în seminariile milaneze. A fost rector al liceului seminarului din Venegono, apoi a devenit rector al ciclului teologic de patru ani și din 2000 până în 2006 rector al Seminarului mare. Cardinalul Dionigi Tettamanzi l-a numit vicar al zonei pastorale VI din Melegnano și în 2007 l-a consacrat Episcop auxiliar. În aprilie 2012, Arhiepiscopul Scola l-a ales ca Vicar general al Diecezei și după doi ani i-a încredințat și formarea permanentă a clerului.
Numirea sa ar reprezenta o alegere de continuitate, dar în același timp originală. De continuitate, pentru că Episcopul Delpini a fost colaborator apropiat al ultimilor trei Arhiepiscopi de Milano, de la Martini la Scola. Originală, pentru că nu poate fi înscris în nici o grupare și pentru că a trăit toată viața sa de preot și de Episcop în Dieceza de Milano: ultima dată aceasta s-a întâmplat cu peste jumătate de secol în urmă, cu numirea Cardinalului Colombo, și el rector al seminarului mare și apoi Episcop auxiliar. Cine îl cunoaște bine pe Mons. Delpini îl descrie ca un om „foarte spiritual, umil dar nu docil, mare muncitor, departe de portretul-robot al Episcopului-manager, foarte atent la raportul personal cu preoții”. Trăiește la „Casa Clerului”, împreună cu preoții bătrâni și în oraș umblă cu bicicleta, cu cască și giacă reflectorizantă.
În 1998 a publicat o carte intitulată „Cucernice ce maniere! Mic cod pastoral al bunelor maniere”, cu idei „afectuoase și ironice” în care invita să se elibereze „de balastul unui anumit clericalism și de eficientismul managerial”. În ajunul vizitei Papei Francisc la Milano a spus pentru ziarul Repubblica: „Biserica noastră pe cât de generoasă, organizată, întreprinzătoare, este uneori marcată de neliniște, tristețe, îngrijorare, de gândul de a nu reuși, de a nu avea suficiente resurse pentru a face față atâtor probleme. Bucuria Evangheliei este tocmai unul dintre acele mesaje de care avem nevoie. Există un izvor al bucuriei pe care Papa îl cunoaște și pe care noi l-am uitat: bucuria nu vine din succes sau din faptul de a avea atâtea resurse, ci dintr-o spiritualitate mai profundă, o comuniune cu Domnul mai obișnuită.”
Episcopul Delpini predică adesea folosind anecdote și povestiri, și tocmai a republicat o carte intitulată „Și fluturele a zburat” (E la farfalla volò), care conține 52 de fabule, scurte povestioare pentru copii dar capabile să vorbească adulților. (tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)
