Despre Mons. Luis Ladaria Ferrer, noul prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței

03.07.2017, Vatican (Catholica) - Iezuit, spaniol, cunoscut de cei mai mulți ca o persoană afabilă dar fermă în pozițiile sale, de orientare „conservatoare”, Mons. Luis Ladaria Ferrer este noul prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, unde din 2008 desfășoară rolul de secretar, prin voința Papei Benedict al XVI-lea. Așadar, o succesiune naturală, după Cardinalul bavarez în vârstă de 69 de ani, Gerhard Müller, care duminică, 2 iulie 2017, și-a încheiat perioada de cinci ani la conducerea fostului Sfânt Oficiu. Comunicarea oficială a numirii prelatului spaniol trebuia să fie făcută publică luni, 3 iulie, dar a fost confirmată sâmbătă, 1 iulie, printr-o notă a Biroului de Presă a Vaticanului, de la ora 12, probabil datorită anticipărilor care circulaseră deja pe internet cu privire la lipsa reînnoirii mandatului Cardinalului Müller.

În Congregația care se ocupă de păstrarea ortodoxiei credinței, Mons. Ladaria lucrează așadar de circa un deceniu, după ce a luat locul Cardinalului salezian Angelo Amato, promovat de Papa Benedict al XVI-lea ca prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților. Figură foarte rezervată și mai puțin mediatică, rămasă mereu în spatele biroului de lucru care a fost și al Cardinalului Bertone, prelatul a fost numit de Papa Francisc la 2 august 2016 președinte al Comisiei care trebuie să studieze chestiunea delicată a diaconatului femeilor, citim în materialul publicat pe ITRC.ro, în traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu.

Născut la Manacor, al doilea oraș, după Palma, din insula Maiorca în Baleari, la 19 aprilie 1944, Mons. Ladaria a obținut licența în drept la Universitatea din Madrid în 1966, an în care a intrat în Societatea lui Isus. Așa cum a relatat el însuși într-un vechi interviu acordat revistei lunare 30Giorni: „Studiam legea, dar îmi dădeam seama că nu era ceea ce doream. Voiam să devin preot și Societatea lui Isus, pe care o cunoscusem, îmi plăcea. Deci a fost un drum deschis în fața mea pe care l-am întreprins aproape cu naturalețe”. A făcut studiile de filozofie și teologie la Universitatea Pontificală Comillas din Madrid și la Colegiul de Filozofie și Teologie Sf. Gheorghe, din Frankfurt pe Main, Germania, în timp ce în lume se întețeau revoluțiile de tineret din 1968. „A fost un an turbulent și în Spania. Dar eu am depus voturile liniștit, fără a mă gândi prea mult la acele turbulențe. Îmi plăcea să studiez și studiam”.

În 1973, a primit hirotonirea sacerdotală; după doi ani a obținut doctoratul în teologie la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, unde a devenit în 1984 profesor de teologie dogmatică la Facultatea de Teologie și vice-rector din 1986 până în 1994. „Gregoriana m-a învățat să trăiesc într-un mediu internațional, cu studenți care proveneau din peste o sută de țări, de limbi, rase și culturi diferite. Toate unite de iubirea față de studiu, dar mai ales față de Domnul și față de Biserica Sa”. Prima sa intrare în Congregația pentru Doctrina Credinței a fost în 1995, când Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit consultant.

În 2004 a primit funcția de secretar general al Comisiei Teologice Internaționale, al cărei membru era din 1992 și despre care își amintea „cu plăcere de discuțiile aprofundate care se făceau cu privire la tema raporturilor dintre creștinism și celelalte religii. Intervențiile Cardinalului Ratzinger erau mereu foarte precise și profunde și discuția era mereu de nivel înalt. Munca acestei Comisii este foarte interesantă atât datorită temelor tratate, mereu de mare importanță, cât și datorită respirației internaționale, și catolice, din ea”.

Din iulie 2008 a fost numit secretar al Congregației; în aceeași lună a fost numit Arhiepiscop titular de Tibica. În 2016, Papa Francisc l-a pus în fruntea Comisiei pentru studierea diaconatului femeilor, comisie pentru care prelatul a ținut mereu să precizeze obiectivele: „Un studiu obiectiv, nu pentru a ajunge la o decizie, ci pentru a studia cum erau lucrurile în primele timpuri ale Bisericii”, a spus imediat după numire. „Se dorește să se dea Sfântului Părinte numai câteva elemente de evaluare și nimic mai mult. O reflecție senină fără presiuni și fără urgența de a ajunge la o decizie în timp scurt”.