Patriarhul Luis Raphael Sako: Priorități după eliberarea Mosulului
13.07.2017, Mosul (Catholica) - „Creștinii trebuie să se întoarcă în grabă ca să își reia pământurile lor înainte ca alții să le ia, în loc să piardă timp ca să aștepte, să discute și să dezbine comunitatea”. În ziua de după eliberarea orașului Mosul și într-un timp plin de necunoscute pentru viitorul Irakului, Patriarhul caldeean Luis Raphael Sako lansează un avertisment sever creștinilor irakieni printr-un mesaj în care nu ascunde că în Irak „mai este drum lung și dificil de parcurs” pentru a dezrădăcina ISIS-ul, pentru a reconstrui ceea ce a fost distrus și pentru a obține cu adevărat pace, siguranță și stabilitate. Dar tocmai de aceea ora prezentă „este ora adevărului”, în care creștinii irakieni trebuie să demonstreze că „au învățat lecția” și „să fie fideli față de pământul părinților lor și al bunicilor lor, față de propria identitate, istorie și moștenire”.
Întoarcerea în ținuturile de unde în 2014 Statul Islamic i-a constrâns să fugă este, conform Patriarhului, „o angajare morală”. „A recupera proprietățile, a cere reparare pentru daune, a obține propria parte de ajutoare și protecție, de înțelegere cu guvernul central irakian, cu guvernul regional din Kurdistan și cu comunitatea internațională”, a identificat el ca priorități. Dar pentru a obține toate acestea, în acest moment este nevoie de trei pași concreți din partea comunităților creștine. Primul este desigur reconstruirea caselor și infrastructurilor la Mosul și în Câmpia Ninive; o angajare pentru care creștinii trebuie „să își unească forțele”, stând departe „de toate chestiunile care pot complica această lucrare”.
Apoi o a doua cerere este aceea de a da viață „unei echipe restrânse și eficace de 7-10 persoane înțelepte”, capabile să devină purtători de cuvânt ai creștinilor și să își asume responsabilitatea raporturilor „cu persoanele juste la nivel național și internațional”. O misiune deosebit de delicată: tocmai diviziunile politice dintre creștinii irakieni – împletite cu tentația sectarismului care se răspândește în Irak astăzi – sunt una dintre plăgile pe care de mult timp le denunță Patriarhul. De aici indicația clară a condițiilor care ar trebui să distingă acest grup de personalități: „Renunțarea la interesul personal, spirit de solidaritate și colaborare, capacitate de a depăși diferențele interne și chiar disponibilitatea de a intra în raporturi constructive cu musulmanii și celelalte grupuri etnice”.
În sfârșit, tot în această linie, Sako indică a treia necesitate urgentă: deschiderea unei structuri mediatice care să vorbească în numele creștinilor irakieni „în mod profesional și cu o viziune amplă”. Aceasta desigur pentru a face în așa fel încât glasul lor să fie ascultat la nivel național și internațional. Dar nu numai atât: un canal informativ unitar, explică Patriarhul, ar fi foarte important chiar și pentru creștinii irakieni. „Ar ajuta la depășirea dificultăților de a transforma diferențele în unitate, solidaritate, participare activă. Precum și de a promova acea cultură a deschiderii care singură poate ajuta la obținerea păcii, stabilității și a unei vieți demne pentru ei și pentru toți cetățenii.”
Cu aceste indicații, precizează în sfârșit Patriarhul, Biserica nu vrea să se propună ca „un înlocuitor al politicienilor” și nici să stea lângă ei, ci numai „să afirme adevărul cu privire la chestiunile publice, în special în ceea ce privește construirea păcii, dreptatea și necesitatea de a oferi o viață frumoasă tuturor cetățenilor, dincolo de afilierile lor confesionale”. Pentru aceasta, conclude PF Sako, „Biserica, după exemplul lui Isus, continuă să îi iubească și să îi slujească pe toți” și îi cere lui Dumnezeu să ocrotească pe fiecare irakian și să permită celor exilați „să se întoarcă și să trăiască în pace cu proprii vecini musulmani, yazidi, turcomani și shabaki, construind cu ei un viitor mai bun bazat pe experiența istorică a coexistenței, trăite deja aici în trecut”. (tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro, după Vatican Insider)
