Amedeo Cencini: Tâlharul iertat. De la preotul penitent la preotul confesor
01.08.2017, Roman (Catholica) - La Editura Serafica a apărut, recent, cartea „Tâlharul iertat. De la preotul penitent la preotul confesor”; format: 14/20; pagini: 220; preț: 20 de lei. În bula de proclamare a Jubileului Extraordinar al Milostivirii, Misericordiae Vultus, Papa Francisc afirmă cu claritate: „Nu voi înceta niciodată să insist ca duhovnicii să fie un adevărat semn al milostivirii Tatălui. Nu se improvizează duhovnici. Putem deveni duhovnici atunci când, înainte de toate, ne facem noi cei dintâi penitenți în căutare de iertare” (MV 17).
Cu ocazia acestui timp de har, autorul acestei cărți se întreabă care este atitudinea clerului față de această inițiativă. Prin reflecția sa dorește nu numai să dea un răspuns la această întrebare, dar și să înțeleagă care este răspunsul ideal. Amedeo Cencini ia în considerare cele două fațete ale aceleiași monede, sau cele două aspecte ale identității sacerdotale: preotul penitent, care trăiește în adevăr conștientizarea propriei fragilități, și preotul confesor, care se bucură să reverse asupra fratelui păcătos, nici mai mult nici mai puțin, milostivirea pe care el a experimentat-o.
A vorbi despre reconciliere înseamnă a analiza, mai întâi, semnificația milostivirii ca fenomen uman și, apoi, ca un dar al harului, ca un dar primit de sus și ca un element strategic ce decide calitatea vieții relaționale. În prima parte a cărții: La început a fost milostivirea, autorul ne prezintă elementele care constituie milostivirea, plecând de la următoarea considerație: milostivirea nu este doar o calitate acțiunii Domnului, dar însăși ființa și misterul său. În milostivire, de fapt, este ascuns sensul și misterul ființei divine și al ființei umane. Originile noastre sunt „milostive”.
Partea a II-a a cărții: Preotul penitent ne prezintă cum ia naștere sensibilitatea penitențială pentru ca preotul să fie un bun penitent și să trăiască experiența formidabilă a milostivirii. Sensibilitatea penitențială vine de sus, din conștiința de a fi fost iubit, dintotdeauna și pentru totdeauna. Naște din contemplarea iubirii eterne, a iubirii puternice care a precedat și dorit existența mea, a iubirii care este milostivire. Sensibilitatea penitențială se naște doar în interiorul unei relații, o relație intensă de iubire. Se naște în fața unei persoane, o persoană vie care ne dorește binele, deoarece doar în fața unui semen se poate simți iubire și durere, nu desigur sau nu în același mod în fața unui cod comportamental sau a unei legi cu prescripții și îndatoriri. Sensibilitatea penitențială nu are rădăcinile sale în experiența de vinovăție, însă ea se naște înainte, chiar dacă devine mai intensă atunci când omul cade.
Autorul îi invită pe preoți să reflecteze și să se întrebe dacă se simt cu toată ființa lor pe un drum penitențial. Care este sensibilitatea lor penitențială? Cum trăiesc raportul lor personal cu milostivirea și, deci, cu propria spovadă? Pentru A. Cencini secretul unei vieți reușite, pentru preot, este acela de a învăța să pună în armonie aceste două dimensiuni: milostivirea primită de la Dumnezeu și milostivirea dăruită în numele lui Dumnezeu; conștiința propriului păcat și generozitatea în iertarea acordată. Cine nu a fost (sau nu este) un bun penitent cu greu va fi un bun confesor, deoarece doar cine celebrează milostivirea Eternului în propria viață, cu o autentică conștiință penitențial-morală, o poate dărui celorlalți. În partea a III-a a cărții: Preotul confesor, Cencini prezintă tocmai această trecere de la preotul penitent la preotul confesor. Punctul decisiv, pentru a efectua această trecere, este conștiința penitențială, conditio sine qua non pentru o corectă interpretare și o corectă exercitare a ministerului reconcilierii. Dacă există o conștiință penitențială există și un indice al conștiinței penitențiale, adică o modalitate de „măsurare” a acestei conștiințe în interiorul nostru, pentru a-i percepe prezența și calitatea.
Cartea de față reprezintă un punct de reflecție profundă pentru cei pe care Domnul i-a chemat, în mod special, să fie un semn concret al milostivirii sale. Cu toate acestea, oricine citește această carte este chemat să se întrebe cum se pregătește pentru a primi milostivirea lui Dumnezeu prin sacramentul reconcilierii, cum este sensibilitatea sa penitențială și cât de conștient este de păcatele comise. Consider că această carte indică cu măiestrie milostivirea izvorâtă din Sacramentul Reconcilierii, atât pentru preoți cât și pentru toți cititorii ei. (prezentare semnată de sr. Alina Ionela Rîtan SCMP)
Legături
Imagini
