Papa Francisc: Iubirea este cea care mișcă credința
20.08.2017, Vatican (Catholica) - Evanghelia de astăzi din ritul latin a fost despre cunoscutul episod al întâlnirii lui Isus cu insistenta femeie cananeiancă. Pontiful a subliniat modelul pe care aceasta ni-l oferă pentru viața noastră de rugăciune. Redăm alocuțiunea Papei Francisc după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi (Mt 15,21-28) ne prezintă un deosebit exemplu de credință în întâlnirea lui Isus cu o femeie cananeiancă, o străină față de iudei. Scena se desfășoară în timp ce El este în drum spre cetățile Tir și Sinod, în nord-vestul Galileii: aici femeia îl imploră pe Isus să îi vindece fiica sa care – spune Evanghelia – „este chinuită cumplit de diavol” (v. 22). Domnul, într-un prim moment, pare că nu ascultă acest strigăt de durere, așa încât provoacă intervenția discipolilor care mijlocesc pentru ea. Aparenta distanțare a lui Isus nu o descurajează pe această mamă, care insistă în invocația sa.
Forța interioară a acestei femei, care permite depășirea oricărui obstacol, trebuie căutată în iubirea sa maternă și în încrederea că Isus poate să asculte cererea ei. Iar aceasta mă face să mă gândesc la forța femeilor. Cu tăria lor sunt capabile să obțină lucruri mari. Noi am cunoscut multe din acestea! Putem spune că iubirea este cea care mișcă credința și credința, la rândul ei, devine răsplata iubirii. Iubirea mistuitoare față de propria fiică o face să strige: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David!” (v. 22). Și credința perseverentă în Isus îi permite să nu se descurajeze nici măcar în fața refuzului său inițial: astfel femeia „s-a prosternat în fața Lui și i-a spus: «Doamne, ajută-mă!»” (v. 25).
La sfârșit, în fața unei așa perseverențe, Isus este încântat, aproape uimit, de credința unei femei păgâne. De aceea, este de acord spunând: „O, femeie, mare este credința ta! Să fie cum vrei tu!” (v. 28). Această femeie umilă este indicată de Isus ca exemplu de credință de neclintit. Insistența ei în a invoca intervenția lui Cristos este pentru noi stimulent să nu ne descurajăm, să nu disperăm când suntem oprimați de încercările dure ale vieții. Domnul nu se întoarce pe partea cealaltă în fața necesităților noastre și, dacă uneori pare insensibil față de cererile de ajutor, este pentru a pune la încercare și a întări credința noastră. Noi trebuie să continuăm să strigăm ca această femeie: „Doamne, ajută-mă! Doamne, ajută-mă!” Astfel, cu perseverență și curaj. Și acesta este curajul de care avem nevoie în rugăciune.
Acest episod evanghelic ne ajută să înțelegem că toți avem nevoie să creștem în credință și să întărim încrederea noastră în Isus. El ne poate ajuta să regăsim calea, atunci când am pierdut busola drumului nostru; când drumul nu apare mai lin ci aspru și greu; când este obositor să fim fideli față de angajamentele noastre. Este important să alimentăm în fiecare zi credința noastră, cu ascultarea atentă a Cuvântului lui Dumnezeu, cu celebrarea Sacramentelor, cu rugăciunea personală ca „strigăt” către El – „Doamne, ajută-mă!” – și cu atitudini concrete de caritate față de aproapele. Să ne încredințăm Duhului Sfânt pentru ca El să ne ajute să perseverăm în credință. Duhul revarsă curaj în inima credincioșilor; dă vieții noastre și mărturiei noastre creștine forța convingerii și a persuasiunii; ne încurajează să învingem necredința față de Dumnezeu și indiferența față de frați. Fecioara Maria să ne facă tot mai conștienți de nevoia noastră de Domnul și de Duhul său; să ne dobândească o credință puternică, plină de iubire, și o iubire care știe să devină implorare, implorare curajoasă către Dumnezeu.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
În inimile noastre purtăm durerea datorită actelor teroriste care, în aceste ultime zile, au cauzat numeroase victime, în Burkina Faso, în Spania și în Finlanda. Să ne rugăm pentru toți răposații, pentru cei răniți și pentru rudele lor; și să îl implorăm pe Domnul, Dumnezeu milostivirii și al păcii, să elibereze lumea de această violență inumană. Să ne rugăm împreună în tăcere și, după aceea, să o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria. [Bucură-te Marie…]
Adresez un salut cordial vouă, dragi pelerini italieni și din diferite țări. Îndeosebi, salut membrii asociației franceze „Roulons pour l’Espoir”, veniți cu bicicleta de la Besançon; pe noii seminariști cu superiorii de la Colegiul Nord-American din Roma; pe ministranții din Rivoltella (Brescia) și pe tinerii și tinerele din Zevio (Verona). Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
