Papa Francisc: Pentru creștini, viața are mereu sens
23.08.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a afirmat astăzi la audiența generală că a trece prin greutățile vieții ca și cum nu ar avea semnificație nu este o atitudine creștină, căci acesta trebuie să fie sigur că și atunci când lucrurile nu arată bine, există mereu speranța în Cristos. „Nu este creștinește a merge cu privirea îndreptată în jos – cum fac porcii: mereu merg așa – fără a ridica ochii la orizont”, a spus el pe 23 august. „Ca și cum tot drumul nostru s-ar stinge aici, pe distanța de câțiva metri de călătorie; ca și cum în viața noastră nu ar fi nici o țintă și nici un loc de sosire, și noi am fi constrânși la o veșnică hoinărire, fără nici o motivație pentru atâtea trude ale noastre. Acest lucru nu este creștinesc.”
În schimb, ca și creștini, „noi credem și știm că moartea și ura nu sunt ultimele cuvinte rostite asupra parabolei existenței umane. A fi creștini implică o nouă perspectivă: o privire plină de speranță. Cineva crede că viața reține toate fericirile sale în tinerețe și în trecut și că trăirea este o decădere lentă. Alții consideră că bucuriile noastre sunt numai episodice și trecătoare și în viața oamenilor este înscris nonsensul. Cei care în fața atâtor calamități spun: ‘Dar, viața nu are sens. Drumul nostru este nonsensul.’ Dar noi creștinii nu credem așa. Credem în schimb că în orizontul omului există un soare care luminează pentru totdeauna. Credem că zilele noastre cele mai frumoase încă trebuie să vină.”
Și a continuat spunând: „Suntem mai mult oameni ai primăverii decât ai toamnei. Mie mi-ar plăcea să întreb, acum – fiecare să răspundă în inima sa, în tăcere, dar să răspundă: ‘Sunt un bărbat, o femeie, un tânăr, o tânără a primăverii sau a toamnei? Sufletul meu este în primăvară sau este în toamnă?’ Fiecare să își răspundă. Să observăm mai curând vlăstarele unei lumi noi decât frunzele îngălbenite pe ramuri. Să nu ne amăgim cu nostalgii, regrete și plângeri: știm că Dumnezeu ne vrea moștenitori ai unei promisiuni și neobosiți cultivatori de vise.” Și a repetat întrebarea sa: „‘Sunt o persoană a primăverii sau a toamnei? A primăverii, care așteaptă floarea, care așteaptă rodul, care așteaptă soarele care este Isus, sau a toamnei, care este mereu cu față de ardei iuți în oțet.”
Pontiful a subliniat apoi că un creștin știe că neghina face parte din ogorul Împărăției lui Dumnezeu. „Mereu există probleme, există bârfele, există războaiele, există bolile… există probleme. Dar grâul crește, și la sfârșit răul va fi eliminat. Viitorul nu ne aparține, dar știm că Isus Cristos este cel mai mare har al vieții: este îmbrățișarea lui Dumnezeu care ne așteaptă la sfârșit, dar care deja acum ne însoțește și ne mângâie pe drum. […] Creația nu s-a oprit la ziua a șasea din Geneză, ci a continuat neobosită, pentru că Dumnezeu s-a preocupat mereu de noi. Până în ziua în care totul se va împlini, în dimineața în care se vor stinge lacrimile, în clipa însăși în care Dumnezeu va pronunța ultimul său cuvânt de binecuvântare: ‘Iată – spune Domnul – le fac pe toate noi!’ (v. 5). Da, Tatăl nostru este Dumnezeul noutăților și al surprizelor. Și în ziua aceea noi vom fi cu adevărat fericiți și vom plânge. Da: dar vom plânge de bucurie.”
La final, după ce a salutat grupuri de pelerini venite din diverse părți ale lumii, Papa Francisc a oferit rugăciuni pentru cutremurul care a lovit o insulă italiană, aproape de Napoli, luni, ducând la moartea a două persoane și rănirea a cel puțin 39. Și-a exprimat apropierea față de toți cei care suferă în urma cutremurului, oferind rugăciuni „pentru cei morți, pentru răniți, pentru familiile lor și pentru persoanele care și-au pierdut locuințele”.
