Pr. Iosif Popa – model de credință și slujire
26.08.2017, Cluj (Catholica) - Părintele Iosif Popa – născut în 23 ianuarie 1940, hirotonit preot în 14 aprilie 1991, paroh al credincioșilor greco-catolici din parohia Cluj-Grigorescu, soț și tată de familie, părinte sufletesc, model de credință și slujire a lui Dumnezeu în smerenie și iubire -, fiind încă la slujbă în via Domnului a răspuns ultimei chemări a Tatălui Ceresc în seara de marți 22 august 2017.
A fost înmormântat vineri 25 august 2017 în biserica „Sf. Fecioară Maria” pe care a ctitorit-o. Sfânta Liturghie celebrată de PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla și Prohodul înmormântării s-au desfășurat într-o atmosferă de profundă reculegere, biserica fiind plină ca la o sărbătoare a credinței. Zeci de preoți, persoane consacrate și sute de credincioși s-au alăturat familiei îndoliate, soției Maria și celor doi fii, pentru a-l conduce pe ultimul drum pământesc. Pr. Cristian Langa și, în încheiere, PS Florentin – credincios al parohiei Cluj-Grigorescu, au omagiat și evocat memoria pr. Iosif prin cuvinte încărcate de emoție. Mărturii evocatoare despre modelul de credință și slujire a pr. Iosif Popa au depus în continuare, credincioși ai parohiei Cluj-Grigorescu – din partea comunității parohiale și din partea Reuniunii Mariane, organizație cu un mare număr de membri și deosebit de activă în parohie, prin grija regretatului pr. Iosif. A fost redată și o înregistrare cu vocea pr. Iosif din urmă cu patru ani – cuvântul său de mulțumire de la sfințirea bisericii. În mod simbolic, a fost mulțumirea pe care sufletul său generos o împărtășește și acum, la ceasul despărțirii, familiei sale spirituale – Bisericii zidite din suflete – pe care a ctitorit-o cu disponibilitate și dăruire prin harul primit de la Dumnezeu.
Din partea familiei pr. Iosif Popa, la Prohodul înmormântării, Pr. Cristian Langa a făcut o scurtă prezentare a câtorva din momentele care au marcat viața părintelui Iosif. „Servul lui Dumnezeu, Iosif Popa, al patrulea vlăstar și singurul băiat dintr-o familie cu șase copii, roadele credinței, iubirii și servirii părinților săi, Ioan și Victoria, vede lumina zilei în anul 1940. În anul respectiv încărcat de vremuri grele, de război, Dumnezeu dăruiește o viață nouă familiei și frumoasei văi a satului Filea de Jos, ce se întinde până în Valea Hăjdatei, străjuită de Cheile Turzii. Vremurile grele îl văd luat prizonier și pe tatăl Ioan, dus la muncă în Rusia de unde, îl ajută Domnul și se întoarce. Primele clase le face în satul natal, Filea de Jos, în întregime greco-catolic, având parte și de învățători și de profesori greco-catolici. În familie și în satul natal, înconjurat de oameni spirituali, harnici și corecți, tânărul Iosif descoperă puterea credinței în Dumnezeu, o credință ce îl va orienta spre servire. (…)
Participă zilnic la Sfânta Liturghie, și încearcă să fie cât mai de ajutor celor aflați în nevoie și greutăți, fiind alături de preoții greco-catolici, de călugări și călugărițe, de cei care au trecut prin închisorile regimului comunist și care sufereau în continuare consecințele vremii. De la acest fel de ajutor, căutarea slujirii pline îi poartă pașii spre preoții greco-catolici în clandestinitate, și, mai concret, spre Părintele Tertulian Langa, care-i va fi și profesor între anii 1980-90, până în 1992 când a absolvit Teologia și a primit darul neprețuit și dorit al Tainei Sfintei Preoții. Se apropie apoi spiritual de pr. Eugen Popa, de pr. Iustin Sabău, de pr. Vasile Ungureanu și de pr. Trufaș, care i-a botezat fiica, Mihaela, în 1974, iar cu Marius și cu verișorii lui a făcut ore de religie între anii 74 și 77. De asemenea, a fost un apropiat al părintelui Prunduș și al părintelui Botiza, care între anii 86 și 90 l-au format și l-au orientat în cele spirituale pe tânărul student. Preoții care l-au sprijinit într-un mod special pe pr. Iosif să își înțeleagă menirea și chemarea la slujire, au fost părinții Eugen Popa și Tertulian Langa, care l-au învățat să cuprindă că a fi ales al lui Dumnezeu înseamnă a purta de grija Turmei lui Isus, asigurându-le celor pe care îi are în grijă hrana, atât materială cât mai ales, spirituală. (…)
După anii 90, în timpul completării studiilor de Teologie, ajungând să fie considerat un om de încredere, pr. Iosif primește (…) Considerând ca și-a îndeplinit sarcinile încredințate până atunci cu seriozitate și devotement, Preasfințitul Episcop George Guțiu îl numește păstor al parohiei cartierului Grigorescu, în 1995. Iată acum, după 22 de ani de păstorire, câteva dintre faptele care se văd: viața spirituală de rugăciune a parohiei noastre, adorația perpetuă ce se face din anii 2005-2006 și luminosul lăcaș de cult, care, împreună cu cele știute și văzute doar de Domnul, dau mărturie că părintele Iosif nu a precupețit efortul și s-a cheltuit pe sine ca păstor al turmei lui Cristos. (…) Prezența noastră aici este o mărturie și recunoștință pentru această flacără primită de la Dumnezeu, pentru care și el, Părintele Iosif, de-acolo de unde este, și noi, de aici, familia de sânge și familia spirituală, mulțumim. (…)
Alături de mulțumiri, este inevitabil și un moment de conștiință: căci ne simțim fiecare, dintr-o dată, puși în fața situației de care vom avea cu toții parte, de a conștientiza cât am primit și cât am dăruit. De a cere iertare Domnului și de a ne încredința milostivirii Sale, de a oferi acum iertarea din inimă celor care au trecut pragul veșniciei și celor care sunt încă lângă noi – pe Părintele Iosif și pe noi pe toți ne încredințăm Preasfintei Inimi a lui Isus și Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria, în așteptarea revederii noastre, cu toții, în fața Părintelui îndurărilor, Dumnezeul a toată mângâierea. Rugați-vă pentru noi, preoții și pentru noi, familia lui!» – a încheiat pr. Cristian mesajul transmis din partea familiei părintelui Iosif Popa.
Imagini
