Anglia deplânge moartea Cardinalului Cormac Murphy-O’Connor
02.09.2017, Londra (Catholica) - Cardinalul Cormac Murphy-O’Connor, care a fost timp de 9 ani, între 2000 și 2009, Arhiepiscop de Westminster, a murit vineri, 1 septembrie 2017, la vârsta de 85 de ani, după o scurtă internare la spital, „în pace, înconjurat de familia și prietenii săi”, a precizat Cardinalul Vincent Nichols de Westminster. „Vă cer să vă rugați pentru odihna sufletului său. Rugați-vă și pentru familia sa, pentru numeroșii săi prieteni și colegi din Arhidieceză și de departe care deplâng pierderea lui”. Cardinalul O’Connor a fost bine cunoscut pentru eforturile sale de a promova unitatea între catolici și anglicani.
Cardinalul Murphy-O’Connor a fost internat luna trecută, cerând atunci succesorului său, Cardinalul Nichols, ca clerul din Anglia și Țara Galilor să se roage pentru el. Într-o scrisoare către Cardinalul Nichols publicată în ziua morții sale, Cardinalul Murphy-O’Connor scrisese: „Am primit multe binecuvântări în viața mea, în special prin familia și prietenii mei. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru numeroșii preoți, persoane consacrate și credincioși laici care m-au ajutat și susținut în viața mea episcopală. Mai presus de toate, acum când mă încredințez milostivirii lui Dumnezeu, le cer tuturor să se roage pentru mine așa cum îmi amintesc și eu și mă rog pentru ei”.
Născut în Reading, în 24 august 1932, într-o familie irlandeză, Cardinalul Murphy-O’Connor a studiat la Venerabilul Colegiu Englezesc și la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, începând din 1950, și a fost hirotonit preot al Diecezei de Portsmouth în 28 octombrie 1956. După 15 ani în care a fost preot paroh, a fost numit rector al Colegiului Englezesc, la sfârșitul anului 1971. Ca rector, a fost gazda Arhiepiscopului anglican Donald Coggan, de Canterbury, care l-a vizitat pe Fericitul Papă Paul al VI-lea în Roma, în 1977. În noiembrie 1977, Cardinalul Murphy-O’Connor a fost numit Episcop de Arundel și Brighton, unde a activat până când a fost transferat în Arhidieceza de Westminster, în anul 2000. A fost creat Cardinal de Sf. Papă Ioan Paul al II-lea în anul următor.
Aflat la conducerea acestei Arhidieceze, a fost și președintele Conferinței Episcopilor Catolici din Anglia și Țara Galilor și membru al mai multor dicastere din Vatican. Retragerea lui, la vârsta de 76 de ani, a fost acceptată de Papa Benedict al XVI-lea în aprilie 2009. Deși este neobișnuit pentru un Episcop retras, a fost numit membru al Congregației pentru Episcopi și al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor în octombrie 2009, activând în ele până la împlinirea vârstei de 80 de ani.
Pe când era Episcop de Arundel și Brighton, timp de 18 ani a fost co-președinte al Comisiei Internaționale Anglicano-Catolice. A fost și președinte al Comitetului pentru Unitatea Creștinilor al Episcopilor englezi și galezi, începând din 1983, și președinte al Departamentului pentru Misiune și Unitate, începând din 1994. În recunoașterea eforturilor sale pentru unitatea creștină în întregul său episcopat, Cardinalul a primit titlul de divinitatis doctor din partea Arhiepiscopului anglican George Carey de Canterbury, în anul 2000.
În anul 2002, Cardinalul Murphy-O’Connor a lansat un program de reînnoire spirituală în Arhidieceza de Westminster, prin care, în trei ani de zile, 20.000 de persoane s-au întrunit săptămânal în grupuri de credință, în întreaga Arhidieceză. Tot în anul 2002 a devenit primul membru al ierarhiei catolice, din 1680 încoace, care să rostească o predică înaintea unui monarh englez. La invitația reginei Elisabeta a II-a, a rostit o predică pentru membrii familiei regale în cadrul slujbei anglicane de dimineață de la Sandringham, reședința din Norfolk a reginei.
Papa Francisc a trimis o telegramă Cardinalului Nichols, exprimându-și condoleanțele la moartea Cardinalului Murphy-O’Connor’s. Între altele, Pontiful a amintit cu recunoștință „angajamentul său clarvăzător pentru creșterea înțelegerii ecumenice și interreligioase”. Justin Welby, actualul Arhiepiscop anglican de Canterbury, a declarat vineri că moartea Cardinalului „reprezintă o pierdere pentru nenumărații săi prieteni, pentru Biserică și pentru țară… Smerenia și sfințenia sa l-au făcut un lider bisericesc cu un impact imens. Cuvintele și viața sa i-au apropiat pe oameni de Dumnezeu. Căldura sa, preocuparea pastorală și iubirea autentică pentru cei aflați în păstorirea sa ne vor lipsi, dar de asemenea vor fi celebrate cu recunoștință”.
