Papa Francisc: Adevărata pace ține de persoane, nu de birocrație

11.09.2017, Cartagena (Catholica) - În ultima sa zi în Columbia, Papa Francisc a afirmat că procesul de pace nu trebuie să fie redus la discuții birocratice între două părți, ci trebuie mai presus de toate să se concentreze și să implice oamenii, care trebuie ei înșiși să facă pași spre reconciliere, și nu spre răzbunare. „Am învățat că aceste căi de a face pace, de a pune primatul rațiunii deasupra răzbunării, de armonie delicată între politică și drept, nu pot ignora implicarea oamenilor”, a spus Pontiful pe 10 septembrie. „Nu este suficient planul de cadre normative și acorduri instituționale între grupuri politice sau economice de bunăvoință. Isus găsește soluția la răul săvârșit în întâlnirea personală între părți.”

Este de asemenea normal ca orice proces de pace să se bazeze pe experiența „acelor sectoare ce au fost adesea neglijate, pentru ca însăși comunitățile să poată influența dezvoltarea memoriei colective”. „Autorul principal, subiectul istoric al acestui proces, este mulțimea și cultura sa, nu o clasă, o fracțiune, un grup, o elită. Nu avem nevoie de un proiect al câtorva adresat câtorva, sau de o minoritate luminată sau testimonială care să își însușească un sentiment colectiv. Este vorba despre un acord pentru a trăi împreună, despre un pact social și cultural”, a spus Pontiful, citându-se din exortația apostolică „Evangelii gaudium”.

Sfântul Părinte a oferit aceste gânduri la Liturghia celebrată în portul Contecar din Cartagena, în ultima zi a vizitei sale din 6-11 septembrie în Columbia. Înainte să celebreze Liturghia, a binecuvântat și așezat piatra de temelie pentru un adăpost pentru oameni ai străzii și s-a rugat „Îngerul Domnului” la biserica închinată Sf. Petru Claver y Corberó. La predică, Episcopul Romei a subliniat că de 32 de ani Cartagena este cunoscută drept apărătoare a drepturilor omului, numind localitatea drept „eroică” pentru rolul ei în lupta pentru menținerea independenței la începutul anilor 1800. Despre drepturile omului, a citat Congresul din 1985 din Columbia care a lăudat rolul preoților iezuiți Petru Claver, Alonso de Sandoval și Nicolás González, care în secolul VII au căutat să „amelioreze situația celor oprimați atunci, în special a sclavilor, a celor care implorau un tratament cinstit și libertate”.

În acest context, a amintit de evanghelia zilei, din Matei, cu parabola Bunului Păstor care își lasă 99 de oi pentru a o găsi pe cea pierdută. „Această aromă înmiresmează întregul discurs pe care tocmai l-am ascultat: nu există nimeni așa de pierdut încât să nu merite grija noastră, apropierea noastră și iertarea noastră. Din această perspectivă se înțelege așadar că o lipsă, un păcat comis de unul, ne interpelează pe toți dar implică, înainte de toate, victima păcatului fratelui; și acesta este chemat să ia inițiativa pentru ca acela care i-a făcut rău să nu se piardă. A lua inițiativa: cel care ia inițiativa este mereu cel mai curajos.”

„Cât am acționat în favoarea întâlnirii, a păcii? Cât am omis, permițând care barbariile să devină trup în viața poporului nostru?”, a propus Papa spre reflecție. Apoi a revenit la Sf. Petru Claver, care „a știut să restaureze demnitatea și speranța a sute de mii de negri și de sclavi care ajungeau în condiții absolut inumane, plini de teroare, cu toate speranțele lor pierdute. Nu avea titluri academice renumite; s-a ajuns chiar să se afirme că era ‘mediocru’ ca inteligență, dar a avut ‘geniul’ de a trăi pe deplin Evanghelia, de a se întâlni cu aceia pe care alții îi considerau numai un rebut. Secole mai târziu, amprenta acestui misionar și apostol din Societatea lui Isus a fost urmată de Sfânta María Bernarda Bütler, care și-a dedicat viața slujirii săracilor și a celor marginalizați tot în acest oraș Cartagena.”

Apoi a trecut în revistă câteva fenomene ce afectează trist Columbia. A început cu „drama sfâșietoare a drogurilor”, subliniind: „Condamn cu fermitate această plagă care a stins atâtea vieți și care este menținută și susținută de oameni fără scrupule. Nu putem să ne jucăm cu viața fratelui nostru, nici să manipulăm demnitatea sa. Fac apel pentru ca să se caute modurile pentru a pune capăt traficului de droguri, care nu face decât să semene moarte peste tot retezând atâtea speranțe și distrugând atâtea familii.” În continuare s-a referit la abuzurile împotriva mediului, la prostituție, la traficul de ființe umane ș.a. „Nu este posibil a conviețui în pace fără a avea de-a face cu ceea ce corupe viața și atentează împotriva ei.”

A încheiat spunând: „Dacă țara Columbia vrea o pace stabilă și durabilă, trebuie să facă urgent un pas în această direcție, care este aceea a binelui comun, a egalității, a dreptății, a respectării naturii umane și a exigențelor sale. Numai dacă ajutăm la desfacerea nodurilor violenței, vom descâlci încurcătura ciocnirilor: ni se cere să facem pasul întâlnirii cu frații, având curajul unei corectări care nu vrea să alunge ci să integreze; ni se cere să fim, cu caritate, fermi în ceea ce nu este negociabil; în definitiv, exigența este a de construi pacea, ‘vorbind nu cu limba ci cu mâinile și faptele’ (Sfântul Petru Claver), și de a ridica împreună ochii spre cer: El este capabil să desfacă ceea ce nouă ne apare imposibil, El ne-a promis că ne va însoți până la sfârșitul timpurilor și El nu va lăsa steril un efort așa de mare.”