Papa Francisc: Creștini în tensiune, nu ascunși în depozitul vieții

25.09.2017, Vatican (Catholica) - O invocație înălțată la Domnul ca să ne învețe „aspirația spre răscumpărare”. Papa Francisc, în predica la Sfânta Liturghie celebrată în dimineața zilei de luni, 25 septembrie 2017, în capela Casei Santa Marta, a prezentat câteva considerații la prima lectură biblică a celebrării euharistice (Esdra 1,1-6; Psalmul 125; Luca 8,16-18), luată din cartea lui Esdra (1,1-6). Pericopa biblică amintește momentul în care poporul lui Israel a fost eliberat din robie. „Domnul l-a vizitat pe poporul Său și l-a condus din nou la Ierusalim”, a subliniat Sfântul Părinte, care a pus accentul pe cuvântul „vizită”, un termen important în istoria mântuirii, pentru că „orice eliberare, orice acțiune de răscumpărare a lui Dumnezeu este o vizită”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.

„Când Domnul ne vizitează, ne dăruiește bucurie, ne conduce într-o stare de mângâiere. A recolta în bucurie. Da, au semănat cu lacrimi, dar acum Domnul ne mângâie și ne dă această mângâiere spirituală. Mângâierea nu se întâmplă doar în acel timp, este o stare în viața spirituală a oricărui creștin. Toată Biblia ne învață acest lucru”. Pontiful a îndemnat la curajul așteptării în ce privește vizita lui Dumnezeu la fiecare dintre noi. Există „momente mai slabe” și „momente mai puternice”, dar Domnul „își va face simțită prezența” întotdeauna, cu mângâierea sa spirituală, copleșindu-ne de bucurie.

Este important să așteptăm acest eveniment cu ajutorul celei mai smerite dintre virtuți, speranța, care „întotdeauna este mică”, dar „de multe ori este puternică atunci când este ascunsă ca jarul sub cenușă”. În acest fel, creștinul trăiește „în tensiune” spre întâlnirea cu Dumnezeu, spre mângâierea „pe care ne-o dă această întâlnire cu Domnul”. Dacă un creștin nu este în tensiune spre această întâlnire, este un „creștin închis”, „pus în depozitul vieții”, fără să știe ce are de făcut. Papa a spus că este important să recunoaștem adevărata mângâiere, pentru că „există și falșii profeți care par să mângâie, dar ne înșală”. Consolarea nu este „o bucurie care se poate cumpăra”.

„Mângâierea Domnului te atinge înăuntru și te mișcă, îți conferă o creștere a carității, credinței și speranței; te face să plângi pentru păcatele tale și, când privești la Isus și la pătimirea lui Isus, să plângi împreună cu Isus. De asemenea, îți înalță sufletul la cele din Cer, la realitățile lui Dumnezeu; îți liniștește sufletul în pacea Domnului. Aceasta este adevărata mângâiere.” Papa a amintit să îi mulțumim în rugăciune Domnului „care trece” ca să ne viziteze, să ne ajute să „mergem înainte, pentru a spera și a duce Crucea”. Odată primită, mângâierea trebuie să fie păstrată în memoria vieții de zi cu zi.

„Este adevărat, mângâierea este puternică și nu se păstrează la fel de puternică – este doar un moment – dar lasă urme. A păstra aceste urme înseamnă a păstra în memorie, după cum poporul [ales] a păstrat [amintirea] acestei eliberări. ‘Noi ne-am întors la Ierusalim pentru că El ne-a eliberat de acolo’. A aștepta mângâierea, a recunoaște mângâierea și a păstra mângâierea. Și după ce trece acest moment puternic, ce rămâne? Pacea. Pacea este ultimul nivel de mângâiere.”