Papa Francisc: Familiaritatea cu Isus înseamnă a-l întreba „Doamne, Tu ce părere ai?”

26.09.2017, Vatican (Catholica) - Cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl pun în practică fac parte din ceea ce Isus înțelege prin familia Sa, o familie „mai amplă decât cea în care venim pe lume”, a subliniat Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată în dimineața zilei de marți, 26 septembrie 2017, în capela Casei Santa Marta. Pontiful a reflectat asupra Evangheliei zilei în care Isus îi numește mamă, frați și rude pe cei din jurul Său care ascultă cuvântul și îl împlinesc (Luca 8,19-21), citim în materialul de pe situl Radio Vatican. Acest fapt „ne face să ne gândim la conceptul de familiaritate cu Dumnezeu și cu Isus”, ceva care înseamnă mai mult decât a fi discipoli sau prieteni.

Nu este o atitudine formală, nici educată, și cu atât mai puțin una diplomatică. Ce înseamnă, s-a întrebat Papa, acest cuvânt pe care Părinții spirituali ai Bisericii l-au folosit atât de mult? „Înseamnă, mai întâi, a intra în casa lui Isus, a intra în acea atmosferă, a trăi acea atmosferă din casa lui Isus. A trăi acolo, a contempla, a fi liberi acolo. Pentru că fiii sunt liberi, cei care locuiesc în casa Domnului sunt liberi, cei care au familiaritate cu El sunt liberi. Ceilalți, folosind un cuvânt al Bibliei, sunt ‘fiii sclavei’, pentru a spune astfel, sunt creștini dar nu îndrăznesc să se apropie, nu îndrăznesc să aibă această familiaritate cu Domnul și există întotdeauna o distanță care îi separă de Domnul”.

Familiaritatea cu Isus, după cum ne învață marii sfinți, înseamnă însă și „a sta cu El, a-l privi, a-i asculta cuvântul, căutând să-l îndeplinim, să vorbim cu El”. „A vorbi, a spune acea rugăciune care se poate face și pe stradă: ‘Doamne, Tu ce părere ai?’ Aceasta înseamnă familiaritate. Întotdeauna. Sfinții o cunosc. Sfânta Tereza, este foarte frumos acest lucru, spune că îl găsea pe Domnul peste tot, era familiară cu Domnul în orice loc, chiar și printre cratițele de la bucătărie; așa era familiaritatea ei cu Domnul”.

În fine, familiaritatea înseamnă „a rămâne” în prezența lui Isus după cum El însuși ne îndeamnă la Cina cea de Taină sau cum ne amintește începutul Evangheliei după Ioan, atunci când Botezătorul arată spre Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii!” Iar Andrei și Ioan, ne spune Evanghelia, au mers după Isus și au rămas, au stat împreună cu El toată ziua. Aceasta este atitudinea de familiaritate, nu cea așa zis „bună” a acelor creștini care rămân la o anumită distanță de Isus: „Tu acolo și eu aici”.

„Să ținem pasul în această atitudine de familiaritate cu Domnul. Acel creștin, cu probleme, care merge în autobuz, în metrou și vorbește în inima sa cu Domnul sau cel puțin știe că Domnul îl privește, îi este aproape. Aceasta este familiaritatea: este apropiere, a se simți parte din familia lui Isus. Să cerem acest har pentru noi toți, să înțelegem familiaritatea cu Domnul. Domnul să ne dăruiască acest har!”